CEA MAI FERICITA TARA A EUROPEI (III)
Consecintele de-acum „generalizate” ale conceptiilor ecologice de productie in agricultura si zootehnie, se simt peste tot in Danemarca. De cel putin doua decenii, culturile intensive, cu productii record, stimulate chimic ori modificate genetic, nu se mai realizeaza decat eventual… pentru export in tari unde foametea va deveni tragedia primului secol al acestui mileniu. Iar apoi, o certificare a faptului ca un anumit produs a fost obtinut „ecologic” suta la suta, aproape ca ii dubleaza pretul. Pana si la lapte sau la oua… Pasunile au devenit o obisnuinta si pentru turistii mai… mioritici, vacile au fost scoase din grajduri, unde erau alimentate cu produse obtinute „stiintific”, iar doua oi tinute in curtea din fata casei, este chiar de bon ton. Inseamna ca esti „eco”. Si asta e foarte mult! Evident ca sunt tot mai putine suprafete arabile in care singurul ingrasamant este cel natural. Adevarat, au scazut productiile record la hectar, dar a crescut media de viata, pentru ca au disparut, ori s-au imputinat bolnavii loviti de maladiile cele mai crunte. Evident ca indirect s-au modificat si modelele culinare traditionale, nu doar in restaurante, ci si in familie… Pentru danezi, noua revolutie agrara a impus si o „revolutie” in alimentatie. Chiar si celebra bere autohtona Carlsberg are precis un altfel de gust la Copenhaga… Stateam sa ma gandesc ca pentru tara noastra, mai ales in ultimii 10-15 ani, produsele ecologice au fost o solutie de promovare a turismului, deoarece cantitatea de ingrasaminte a ramas tot mai neinsemnata in agricultura romaneasca. Astfel, noile cerinte ecologice ne-au gasit cumva aproape de „parametri”… Toata vaicareala de odinioara ca nu se asigura nu stiu cata substanta activa la hectar, a devenit din „neajuns”, chiar o virtute. Ce se pierdea la hectarul de productie prin lipsa ingrasamintelor chimice, se compenseaza la pret prin „sporul ecologic” si nici in zootehnie n-am sta rau din punct de vedere ecologic… Dar a lasa totul pe seama intamplarii, nu este o solutie. Iti trebuie si minte, si carte, si vointa politica sa gandesti viitoarele productii agricole in spirit ecologic. A produce la nivel de subzistenta, nu e ecologie. Daca Dumnezeu ne-o fi blestemat sa ramanem o tara „eminamente agrara”, macar de-am face din aceasta postura, aparent inapoiata, o virtute si o perspectiva reala. S-o putea?
