CEA MAI FERICITA TARA A EUROPEI (II)

CEA MAI FERICITA TARA A EUROPEI (II)

0 61

Incercam, in urma cu o saptamana, sa explic de ce danezii isi apreciaza propria tara a fi cel mai fericit loc de pe pamant, unde le-ar placea sa traiasca. Si ma gandeam cu tristete, stupid reflex de umilinta, ce-ar fi raspuns romanii la un astfel de sondaj sociologic privitor la fericirea de a trai in patria lor… Cum spuneam, primul soc tine de o constatare curenta si de bun simt : comportarea ecologica responsabila a tuturor, impusa ca o cerinta obligatorie in toate domeniile social-economice. In locul politicinismului isi fac loc strategiile pe termen lung. De la simplul cetatean, ce se considera responsabil membru al Societatii Civile, pana la organizatiile guvernamentale de profil, un intreg sistem de relatii « eco » se subordoneaza scopului comun : edificarea si pastrarea unui echilibru al mediului, armonios si eficient. Un exemplu elementar : orice produs trebuie gandit inca de la proiectare, ce se va face cu el dupa ce nu va mai fi necesar. Intrand in categoria deseurilor, cum va fi reciclat sau eliminat pentru a fi evitata poluarea si degradarea mediului inconjurator? Toata aceasta “constructie” riguroasa, dar mai ales functionala, de organizare si protejare a mediului, ca si protectia ecologica a societatii in spatiul ecosistemic al mileniului trei, pare, ba chiar poate fi privita de acasa ca o “poveste” de pe alta lume. Bunaoara, la marginea capitalei daneze functioneaza o uriasa centrala de ardere a deseurilor, intre cele mai mari din Europa. Functioneaza de peste trei decenii si a inghitit vreo 25 de milioane mc de resturi menajere, din care nu a ramas nici macar fum. Adica un munte de gunoaie, cat Tampa de mare ! In toata Denamerca mai sunt insa vreo 40 de incineratoare mai mititele, care tot asta fac. In drum spre casa natala a marelui povestitor Andersen, am trecut pe langa un combinat unde sunt reciclate uleiuri uzate, deseuri toxice si produse ajunse nocive, in general substante chimice periculoase, cu impact major asupra mediului. Neutralizarea lor – scumpa, e adevarat – desi costa, face toti banii… Fiind noi mai preocupati de sarmalute si de friptane, poate vor fi cititori care sa ma intrebe: dar in agricultura, in general, in obtinerea produselor agricole, cum « stau » ei cu ecologia ? Ei bine, nu « stau », ci merg inainte al dracului de bine ! Pe maine…

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.