Ce se întâmplă, fratello, cu guvernele voastre ? Au înnebunit cu toții?
Vorbeam aseară cu Aureliano, un italian cu suflet vechi și business modern(…).
„Ce se întâmplă, fratello, cu guvernele voastre ? Au înnebunit cu toții?
De ce majorează taxele peste noapte de vreun an?
De ce taie din banii pensionarilor — adică exact din mâinile care au clădit țara voastră?
Ce vor? Să gonească antreprenorii? Chiar e un plan ascuns?”
Și m-a lovit întrebarea ca un pietroi în plexul solar. Pentru că știu ce știe orice student de anul I de la ASE: nu crești taxele în criză. Nu îți dai singur foc la casă când începe să plouă.
Dar România pare că și-a pierdut mințile. Sau, mai rău, că și le-a vândut. Aureliano a mai spus ceva simplu și devastator de logic:
„Cu cât sunt mai mulți oameni cu bani, cu atât țara e mai bogată.” Occidentalii gândesc așa.
La noi, cei cu bani sunt priviți ca niște infractori de serviciu.
Dar realitatea e crudă: oamenii prosperi nu doar trăiesc bine. Ei plătesc salarii, susțin bugete, creează lanțuri economice. Când îi gonești, nu rămâne decât praf și tăcere.
Și exact asta se intamplă în prezent.
Cu o mână nesigură și o minte prizonieră unor hărți străine sau ignoranței, cineva pare să apese butonul de autodistrugere. Fără avertisment. Fără strategie.
Multe firme se vor închide. Oameni buni își vor concedia toți angajații și vor fugi. Nu la relaxare. Nu la soare. Ci în exil economic.
Și iată ironia:
În anii ’90 au plecat cei care nu aveau nimic.
Acum pleacă cei care au reușit. Cei care ar fi putut salva România.
Creșterea bruscă a taxelor va însemna o singură reacție în lanț:
Prețuri în aer → consum la pământ → faliment → evaziune → exod → vistierie goală.
Și atunci ne vom întreba toți, prea târziu:
Cine a tras glonțul?
Oricine a atins economia reală știe că atunci când scazi taxele în criză, oamenii scot bani din sertare, reinvestesc, respiră. Încep să spere. Asta e alchimia simplă a bunului-simț fiscal.
Dar noi, în România, am ales inversul: alchimia autodistrugerii.
Revenind la Aureliano — care a gustat viața în multe colțuri de Europă — mi-a spus că și niște antreprenori estoni își smulgeau părul de nervi. Guvernele lor fac aceleași prostii: impozite peste noapte, generează frică, haos, confuzie.
Și atunci mă întreb:
E o coincidență?
Sau cineva trage de sfori pentru un plan de sărăcire controlată a unei parti a Europei sau a acesteia in general ?
Vor o Europă vlăguită, dezindustrializată, fără coloană vertebrală?
Vor ca România să se depopuleze? Să fim înlocuiți?
Să fugim, iar alții să vină?
Iar vor unii sa primeasca bani fresh in economiile lor ?
Poate par întrebări paranoice. Dar prea multe guverne, în prea multe țări, repetă aceleași greșeli — aproape cu o precizie matematică a dezastrului.
Postasem acum două zile câteva soluții simple și funcționale. Nu sunt singurele. Se pot face multe, dar unii pur și simplu nu vor. Și atunci da — ar trebui să se retragă. Pentru că nu doar că nu se pricep. Dar e aproape evident că nu iubesc țara asta.
Iar cine nu iubește România, n-are ce căuta în fruntea ei.
Autor: Madalin Augustin Ionescu
Sursa: facebook.com
