Ce scrie presa de limbă maghiară:
„Autoguvernare secuiască, un Pămant prea indepărtat!”

„Secuii s-au revoltat din cauza spulberării drepturilor lor. După dualismul din 1867, conducerea ungară a desfiinţat pur şi simplu autonomia secuiască, împreună cu toate drepturile sale. In 1876, a fost desfiinţat Pământul Secuiesc şi introdus sistemul comitatelor. Ca si romanii dupa Trianon,nici Budapesta nu prea băga în seamă secuimea…decat odata pe an,la Tusnad,Iar secuimea ramane tot abandonata, frustrată de autodeterminare, denumire şi drepturile sale. Secuimea – acaparată, neglijată, frustrată de propria-i structură socio-politică, de conducătorii de la Budapesta şi de sistemul său de validare a intereselor – ca si alta data rezistă la sistemul de impozitare şi la presiunea economică. „(…) „Apare marea si dureroasa problema secuiască – sărăcia, emigrarea în masă în Vechea Românie, apoi în America.Aceasta este problema complexă a Secuimii,de parca UDMR are sediul la Budapesta , care a fost încet-încet deteriorată şi nesoluţionată nici acum. A trebuit distrusă o structură politică şi economică, cristalizată în decursul secolelor, subordonată intereselor politice. In tot acest timp ne-au consolat cu falsa demagogie patriotică, în conformitate cu care autodeterminarea Pământului Secuiesc a fost desfiinţată în interesul nostru, al tuturor, în numele unităţii care dă putere, pentru ca în felul acesta să fie… desfiinţată şi cea a saşilor care au constituit întotdeauna un stat răuvoitor în stat…Marea întrebare de azi este cum poate fi imaginat un pământ secuiesc autonom, bazat pe o realitate socială şi economică funcţionabilă, ignorând luptele politice ale apropiatei campanii electorale. (Istvan Paky)

„Dacă privim sinceri la posibilităţi economice efective ale comunelor şi oraşelor noastre, 80% din acestea nu-şi pot acoperi din venituri macar… propriile cheltuieli, nici chiar dacă toate veniturile încasate ar rămâne în posesia lor ! Asta nu se va spune in campania electorala… Şi nu se observă că cineva – poate chiar nu prea iubitoarea ţara-mamă,– să ofere ajutor pentru restabilirea potenţialului şi echilibrului economic de acum 150 de ani, de pe Pământul Secuiesc  subordonat altor interese…locale . Cum ar arăta acele grupuri de localităţi, centre economice, care ţin cont de resursele de forţă locale, posibilităţile de transport, infrastructură completă, posibilităţile de perfecţionare care ar realiza regiunea economică ce constituie baza economică a autoguvernării? La fel a funcţionat şi autoguvernarea secuiască la vremea respectivă. Secuimea a realizat şi atunci baza economică şi aceasta este singura cale accesibilă şi acum: o regiune economică dinamică. Nu autoguvernarea secuiască va atrage infuzia de capital, ci profitul pe care îl vede investitorul, în viitorul apropiat şi îndepărtat, pe Pământul Secuiesc. In felul acesta se poate crea în mod inteligent o zonă cu o orientare europeană, în scopul păstrării identităţii naţionale, a creaţiei şi a culturii secuieşti.”  (Autoguvernare secuiască, “Erdovidek”, nr.17)

„Circulă multe iluzii şi confuzii pe marginea dezvoltării regionale. In special în legătură cu Pământul Secuiesc. Unii ar dori izolarea, alţii sunt de partea deschiderii totale şi a infuziei de capital. Pragmaticii se gândesc deja de un timp la dezvoltarea infrastructurală. Toată lumea este de acord cu acest lucru, pentru că în lipsa unor condiţii de trai civilizate, regiunea va rămâne fără locuitori. Toate acestea însă nu sunt suficiente nici de departe. Este nevoie de o schimbare totală a opticii şi practicii politicii de dezvoltare referitoare la Pământul Secuiesc. Dezvoltările vizând infrastructura sunt necesare însă nu şi suficiente. Intr-o regiune slab dezvoltată – iar Pământul Secuiesc se încadrează azi în această categorie – dar edificarea infrastructurii şi crearea de locuri de muncă nu duc, în sine, la o dezvoltare regională măsurabilă. In locul dezvoltării, merită să ne acomodăm cu optica şi practica (auto)dezvoltării regionale. Conceptul independenţei regionale acoperă un domeniu socio-economic complex, bazat în mare măsură pe consolidarea conştiinţei proprii regionale. Dacă dorim să derulăm un asemenea proces, trebuie să începem cu aducerea în prim plan a inovaţiei, adaptabilităţii, managementului relaţional, iniţiativelor proprii, identităţii culturale şi a rolului mediului. Este aproape indiscutabil faptul că în privinţa politicii de dezvoltare, cei mai puternici protagonişti ai regiunii sunt azi cele două „autoguvernări” judeţene. Este foarte important dacă acestea vor rămâne adeptele practicii de până acum, cea a plasării în prim plan a elementelor ‘clasice’, sau vor încerca să elaboreze -pe lângă sarcinile ‘clasice’ de factură infrastructurală sau de altă factură- şi să reprezinte şi programe de accentuare a competitivităţii regiunii. Dezvoltarea regională autonomă este un proces strâns legat de consolidarea identităţii regionale. Strânsa interdependenţă dintre aspectele sociale şi cele economice nu este întâmplătoare. Săptămânile acestea sunt în curs de formare conduceri judeţene şi orăşeneşti noi. Există şansa unei schimbări marcante în politica de dezvoltare a regiunii.” (Biro A.Zoltan, Despre dezvoltarea regională -după alegeri, “Haromszek”, nr.5416 )