Home Editorial Ce religie va domina lumea peste 10 ani – o analiză profetică,...

Ce religie va domina lumea peste 10 ani – o analiză profetică, demografică și spirituală

Editorial

iun. 15, 2025

0 67

Omenirea se secularizează… dar nu toată
Începând cu anii 2000, sociologii și demografii din marile universități au început să observe o tendință generală: omenirea devine, în ansamblu, tot mai puțin religioasă. Europa de Vest închide biserici. Statele Unite înregistrează tot mai mulți oameni care se declară „spirituali, dar nereligioși”.
În Japonia, templele devin muzee, iar în Suedia, religia e tratată ca opțiune culturală, nu ca adevăr absolut.
Cu toate acestea, o singură religie iese din tipar. Nu doar că nu scade – dar crește. Nu datorită publicității. Nu prin influență politică. Ci prin două mecanisme vechi de când lumea: natalitatea și convingerea personală.
Islamul este singura religie majoră care, în plin proces global de secularizare, continuă să se extindă organic, prin familie și credință, fără a face compromisuri cu lumea modernă.
Islamul – cea mai tânără religie a lumii
Un factor esențial ignorat de majoritatea analiștilor este vârsta medie a credincioșilor. Islamul are astăzi cea mai tânără populație religioasă de pe glob.
Concret:
* vârsta medie a musulmanilor este de 23 de ani,
* a creștinilor este de 30 de ani, iar
* a budiștilor și evreilor este de 36 de ani.
Aceasta înseamnă că musulmanii se află în plină perioadă fertilă, formativă și activă, în timp ce alte religii intră într-o fază de îmbătrânire colectivă. Iar acolo unde sunt mulți tineri, urmează: mai multe nașteri, mai multe familii, mai multă influență în educație, în societate, în politică.
Studiile Pew Research Center estimează că, până în 2050, musulmanii vor egala numeric creștinii la nivel global, iar până în 2070 îi vor depăși. Dar chiar și fără să așteptăm atât, peste doar 10 ani, musulmanii vor reprezenta aproximativ o treime din populația planetei.

Islamul – o religie cu o arhitectură de viață
Islamul nu este doar o credință metafizică sau un set de ritualuri ocazionale. Este un sistem de viață complet și coerent, care reglementează în detaliu:
ce mănânci (prin regulile halal),
cum dormi și când te rogi (prin cele 5 rugăciuni zilnice),
cum îți gestionezi banii (prin interdicția dobânzii și obligativitatea carității – zakat),
cum îți construiești familia (cu roluri clare și scop spiritual),
cum îți controlezi sexualitatea, vorbirea, igiena, relațiile sociale, chiar și moștenirea legală.
Un musulman devotat știe: – cine este,
– ce are voie și ce nu,
– când se roagă,
– cum se poartă,
– și, mai ales, de ce trăiește.
Aceasta nu este doar credință. Este ordine într-o lume a haosului.

Haosul modern: libertatea care ucide
În paralel, societățile moderne se prăbușesc în haos identitar, moral și mental.
În prezent:
peste 300 de milioane de oameni suferă de depresie la nivel global (sursa: OMS),
sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul tinerilor între 15 și 29 de ani,
peste 60 de genuri sunt recunoscute oficial în unele țări occidentale, dar rata anxietății sociale crește accelerat,
epidemia de singurătate a determinat Japonia, Coreea de Sud și Franța să declare stare de urgență în sănătatea mintală.
Omul modern este, teoretic, liber. Dar nu mai știe cine e.
Are acces la tot, dar nu mai vrea nimic.
Are confort, dar nu mai are sens.
În acest vid, Islamul nu mai apare ca o religie străină, ci ca un refugiu de stabilitate, rigoare și apartenență.

Viitorul digital și criza identității
World Economic Forum estimează că până în 2035, peste 50% dintre meseriile actuale vor fi automatizate sau complet preluate de Inteligența Artificială.
În paralel, copiii vor învăța mai mult de la algoritmi decât de la părinți.
Comunitățile vor fi înlocuite de platforme.
Sexualitatea va deveni virtuală.
Credința – opțională.
Familia – negociabilă.
Identitatea – instabilă.
Într-o astfel de lume, doar cei care își cunosc rădăcina vor rămâne întregi.
Doar cei care știu cine sunt, ce cred și cui se supun vor avea echilibru.
Islamul, prin structura sa disciplinară, prin ritmul vieții sale sacre și prin coeziunea comunitară, devine nu doar o religie – ci un sistem de reziliență psihospirituală.
Cine va rămâne în picioare?
Nu toți musulmanii vor fi tari. Nu toți creștinii vor cădea.
Dar viitorul nu aparține celor fără rădăcină.
Nu celor care cred doar ce e la modă.
Ci celor care și-au păstrat sensul în mijlocul furtunii.
Peste 10 ani, cei care își cunosc sura, azanul, rugăciunea, limba și valorile vor fi nucleul unei lumi noi.
Nu pentru că sunt mulți. Ci pentru că sunt ancorați.
Islamul va fi mai mult decât o religie globală.
Va fi o comunitate vie de supraviețuitori.
Oameni care au știut că Adevărul nu se votează și nu se schimbă.
Că sensul nu e în like-uri, ci în supunerea față de Unul Singur.
Cine nu L-a uitat pe Allah, nu s-a pierdut pe sine.
Iar cine nu s-a pierdut pe sine, va supraviețui în era dezumanizării.

Anatolii Basarab
Preluare: facebook.com