Ce o fi fost oare Transilvania înainte de a deveni presupusa „patria dintotdeauna a secuilor”?

Nu poţi să nu „zâmbeşti a râde”, vorba lui Sadoveanu, când citeşti atâtea gogomănii, care mai de care mai năstruşnice, privitoare la „istoria poporului secuiesc”. Şi nu sunt „poveşti” pe care le spun oamenii obişnuiţi, secuii de rând, fără pregătire şcolară deosebită, deveniţi, mai nou, fără voia lor, „secui-maghiari” – o nouă etnie inventată de politicieni, cei care, cum spunea Emil Aurel Dandea, „s-au urcat azi în spatele lor”! Nu, sunt oameni cu o pregătire şcolară superioară. Unii dintre aceştia sunt în stare să susţină nişte aberaţii pe care o minte sănătoasă nu le-ar scrie vreodată. Anume că poporul maghiar, deci şi secuii, este cel mai vechi din lume, iar originea sa trebuie căutată în Rai, la protopărinţii omenirii, Adam şi Eva!!! Înseamnă deci, dacă ţinem seama de cele scrise de unii „istorici” secui-maghiari, ungurii şi secuii – că aşa au fost ei, împreună de când se ştiu! – au coborât din Rai direct în Transilvania, astfel aceasta devenind „patria dintotdeauna a poporului secuiesc”!

Aşa scrie un oarecare Kádár Gyula într-un articol publicat în cotidianul „Haromszék” (nr. 7434): „Indiferent că le place sau nu – adică nouă, românilor! – patria dintotdeauna a poporului secuiesc este Transilvania, patria maghiară istorică, Bazinul Carpatic, cultura maghiară şi istoria maghiară sunt parte a identităţii secuieşti”! Ce sa mai zici,atata stie el…Dacă bine pricep, din cele scrise mai sus s-ar deduce faptul că nu… secuii sunt parte a identităţii maghiare, ci invers, din moment ce „cultura maghiară, istoria maghiară sunt parte a identităţii secuieşti”!

Nu poţi să nu te întrebi care o fi adevărul: secuii au devenit maghiari, ori maghiarii au devenit secui? După noua identitate pe care o au, cea de „secui-maghiari”, s-ar părea că nu se pune o astfel de problemă din moment ce „istoria secuiască este parte integrantă a istoriei maghiare, iar în cadrul acesteia a istoriei Transilvaniei, aşa cum, de când e lumea secuimea vorbitoare de limbă maghiară este parte organică a poporului maghiar”. Aşa stă scris în manualul ăla local,de Istoria Secuilor, apărut în 2012, având nu mai puţin de 12 autori! Cu alte cuvinte, putem spune, precum secuiul: secui-maghiar, ori maghiar-secui, „mind egy”! Adică, tot una!

De ce? Fiindcă actualii politicieni secui-unguri susţin, sus şi tare, că secuii nu au avut niciodată altă identitate şi nu au vorbit niciodată o altă limbă decât cea maghiară! Evident, sunt falsuri grosolane, pe care le susţin, fără ruşine, cei care doresc neapărat ca secuii să devină unguri, cu toate că tot ei vorbesc, atunci când vor să-şi susţină interesele, de „poporul maghiar” şi cand da bine, de „poporul secuiesc”! Din acestea s-a născut, după cum se poate deduce, un nou popor, cel … „maghiaro-secuiesc”! Iar patria dintotdeauna este Transilvania! Să ne întoarcem însă la istoria secuilor, cea din 2012, unde este scris, negru pe alb, că Transilvania „înaintea stabilirii secuilor a fost cămin pentru alte popoare şi culturi”. Iar, puţin mai departe, se afirmă că „secuii au fost un popor care a dus o viaţă nomadă şi seminomadă”, ajungând pe aceste meleaguri după goţi, gepizi, huni, avari, slavi şi câţi or mai fi fost. Dacă Transilvania a fost „cămin pentru alte popoare şi culturi, înaintea stabilirii secuilor”, atunci cum rămâne cu afirmaţia făcută de Kádár Gyula – dar şi de alţi „istorici” secui-maghiari, anume că… „Transilvania este patria dintotdeauna a poporului secuiesc”?!

Dacă secuii „au fost un popor cu o viaţă nomadă” şi totuşi nu au avut o altă patrie în afară de Transilvania, atunci logica ne determină să credem că ei au migrat aici tocmai din Rai! Numai că tot în istoria secuilor se scrie că „maghiarimea şi secuimea nu s-au despărţit niciodată, având aceeaşi istorie şi aceeaşi limbă! – a fost supusă unor influenţe lingvistice din lumea uralică unde a trăit”. Deci iată că atât ungurii, cât şi secuii – care nu s-au despărţit niciodată! – au trăit cândva, înainte de a se stabili în Transilvania, probabil dincolo de Urali.

Numai că este foarte greu să scrii istoria unui „popor” (secuii nu au fost niciodată un popor în înţelesul exact al termenului, ci doar un grup etnic, care, din datele existente, nu a depăşit niciodată 3-400 de mii de indivizi), când chiar acesta nu ştie cine este şi de unde vine. Tocmai de aceea istoria secuilor nu este altceva decât o înşiruire de mituri şi de legende folclorice. Acestea îşi au şi ele rostul şi rolul lor, însă nu pot ţine locul adevărului istoric. Fiindcă istoria este o ştiinţă ce se bazează pe adevăr! Este şi motivul pentru care chiar istoricii unguri se contrazic între ei atunci când vorbesc despre unguri şi secui. De exemplu, istoricul ungur Karácsony scria, pe la începutul secolului 20 că „secuii nu sunt câtuşi de puţin unguri, fiindcă şi-au păstrat nealterat caracterul de popor liber”. De ar fi fost aşa, atunci secuii n-ar fi devenit niciodată maghiari, ori, mă rog, secui-maghiari, noua „identitate etnică” pe care o au acum…

Dar ceea ce se mai poate descoperi în respectiva „istorie” este că secuii nu au fost niciodată… secui! Ei au fost şi au rămas unguri! „De când lumea, secuimea vorbitoare de limbă maghiară este parte organică a poporului maghiar”! Iar Transilvania este.. „patria istorică” a acestuia. Cu toate acestea, autorii manualului de „istoria secuilor” au trebuit să accepte că pe aici, înaintea ungurilor şi secuilor, în Transilvania au trăit dacii. „În sec. I î.Hr. regele Burebista a unit triburile dacice şi a înfiinţat un stat puternic”. Însă „dacii au dispărut definitiv din istorie. Au venit popoarele migratoare. Dar cum au venit, aşa s-au şi dus. Transilvania a rămas pustie”!

Aşadar, vechea teorie imigraţionistă sovietica a lui Robert Roesler este repusă pe tapet! „Salvarea” Transilvaniei s-a datorat „descălecatului maghiar”. Or fi fost şi…5-6 secui între unguri atunci? Trebuie să fi fost din moment ce „de când e lumea secuimea este parte organică a poporului maghiar”! În toată „istoria” respectivă, nici un cuvânt despre urmaşii dacilor. Adica  despre noi, românii, recunoscuţi de toţi marii istorici. De când e lumea! Cei 12 autori ai manualului nu au văzut altceva decât „ţinutul secuiesc” şi Transilvania ca patrie istorică a maghiarilor, aşa cum o vede şi Kádár Gyula. Gândindu-mă la toate aceste gogomănii ce se pretind a fi „istorie”, mi-au venit în minte cuvintele rostite, într-o anumită împrejurare, de poetul Vasile Alecsandri: „Mai multă minte sub papucul meu decât sub pălăria ta”! Cam aşa este, stimabile!

Ilie ŞANDRU