Ce face „vulturoaica” atunci când își alege „tatăl” puilor săi?
Ea rupe o crenguță cu ciocul, se ridică la o înălțime mare și începe să planeze în cercuri cu ea.Atunci când în jurul ei încep să se adune vulturii, ea lasă crenguța să cadă in…jos.
Masculul care reușește să prindă crenguța în cădere și să i-o aducă înapoi vulturoaicei.acela devine alesul ei,
însă numai după ce face asta de mai multe ori.
Ulterior, cei doi urcă pe o stâncă mare, în vârful căreia își fac un cuib din crengi dure. Apoi își smulg reciproc câteva pene și niște puf și le aranjează în cuib așa fel încât să acopere tot spațiul gol și să-l facă mai moale și mai călduros. După ce cuibul este gata, vulturoaica depune ouă (1-3 ouă), pe care stau sa le cloceasca pe rând atât ea, cât și vulturul, până ce vor scoate puii. Când ies din ouă, puii de vultur sunt foarte slabi și firavi, de aceea părinții îi acoperă cu corpul lor până ce ei vor mai crește și vor prinde putere. În acest timp, cei doi le aduc, pe rand, de mâncare si apă, îi acoperă de ploaie, soare puternic până ce puilor le cresc penele și li se întăresc aripile și coada.
Și aici apare momentul decisiv… masculul începe să ciocănească în cuib până din el vor cădea toate penele călduroase. Puii vor începe să se agite, neînțelegând ce se întâmplă; în cuib s-a făcut atât de frig și incomod… Ulterior, mama prinde un pește și se așază undeva la 5 metri distanță de cuib și începe să mănânce din el. Puii încep să țipe, să se agite și mai mult… doar mama întotdeauna le aducea mâncare lor?
Ce le rămâne de făcut? Doar le este foame și frig… Ei încep câte unul să iasă din cuib, făcând mișcări pe care nu le-au mai făcut până atunci și nici nu le-ar fi făcut dacă părinții i-ar mai fi dădăcit. Dar trebuie să ne aminitim că puii se află la marigine de prăpastie, poate pe cea mai înaltă stâncă și astfel câte unul încep să cadă. Numai că în acest moment, „tatăl” care cândva prindea crenguțe, își prinde acum puii și îi salvează unul câte unul.
După astfel de căderi… provocate, puii încep să-și întindă aripile și să facă mișcări pe care nu le-au mai facut niciodată anterior – ei învață instinctiv să zboare. În acest fel, vulturii își fac puii independeți, apoi le arată cum să vâneze, adica sa-si procure hrana și nu le-o mai aduc de-a gata. Tot acest „ceremonial” educational a fost urmarit cu binoclul de artilerie si filmat prin lunete de mare acuratete, secvente prezentate apoi in emisiuni tv.de real succes.
În lumea necuvantatoarelor, sunt si alte specii in care „parintii” isi invata puii sa traiasca independent.
Nu spunem ca acesta este un exemplu foarte bun despre cum trebuie să ne alegem partenerul și cum să ne educăm copiii. Este foarte important să nu ne ținem puii prea mult în cuib! Dar să-i învățăm să zboare la momentul potrivit și să avem un „tată” care să fie centura lor de siguranță în momentele critice. (Infonet)
Masculul care reușește să prindă crenguța în cădere și să i-o aducă înapoi vulturoaicei.acela devine alesul ei,
însă numai după ce face asta de mai multe ori.
Ulterior, cei doi urcă pe o stâncă mare, în vârful căreia își fac un cuib din crengi dure. Apoi își smulg reciproc câteva pene și niște puf și le aranjează în cuib așa fel încât să acopere tot spațiul gol și să-l facă mai moale și mai călduros. După ce cuibul este gata, vulturoaica depune ouă (1-3 ouă), pe care stau sa le cloceasca pe rând atât ea, cât și vulturul, până ce vor scoate puii. Când ies din ouă, puii de vultur sunt foarte slabi și firavi, de aceea părinții îi acoperă cu corpul lor până ce ei vor mai crește și vor prinde putere. În acest timp, cei doi le aduc, pe rand, de mâncare si apă, îi acoperă de ploaie, soare puternic până ce puilor le cresc penele și li se întăresc aripile și coada.
Și aici apare momentul decisiv… masculul începe să ciocănească în cuib până din el vor cădea toate penele călduroase. Puii vor începe să se agite, neînțelegând ce se întâmplă; în cuib s-a făcut atât de frig și incomod… Ulterior, mama prinde un pește și se așază undeva la 5 metri distanță de cuib și începe să mănânce din el. Puii încep să țipe, să se agite și mai mult… doar mama întotdeauna le aducea mâncare lor?
Ce le rămâne de făcut? Doar le este foame și frig… Ei încep câte unul să iasă din cuib, făcând mișcări pe care nu le-au mai făcut până atunci și nici nu le-ar fi făcut dacă părinții i-ar mai fi dădăcit. Dar trebuie să ne aminitim că puii se află la marigine de prăpastie, poate pe cea mai înaltă stâncă și astfel câte unul încep să cadă. Numai că în acest moment, „tatăl” care cândva prindea crenguțe, își prinde acum puii și îi salvează unul câte unul.
După astfel de căderi… provocate, puii încep să-și întindă aripile și să facă mișcări pe care nu le-au mai facut niciodată anterior – ei învață instinctiv să zboare. În acest fel, vulturii își fac puii independeți, apoi le arată cum să vâneze, adica sa-si procure hrana și nu le-o mai aduc de-a gata. Tot acest „ceremonial” educational a fost urmarit cu binoclul de artilerie si filmat prin lunete de mare acuratete, secvente prezentate apoi in emisiuni tv.de real succes.
În lumea necuvantatoarelor, sunt si alte specii in care „parintii” isi invata puii sa traiasca independent.
Nu spunem ca acesta este un exemplu foarte bun despre cum trebuie să ne alegem partenerul și cum să ne educăm copiii. Este foarte important să nu ne ținem puii prea mult în cuib! Dar să-i învățăm să zboare la momentul potrivit și să avem un „tată” care să fie centura lor de siguranță în momentele critice. (Infonet)
