Ce este „Ordinea Mondială” de care se teme toată lumea?

Peste tot auzi că Rusia e un pericol la adresa „ordinii mondiale”.
Dar ce este, de fapt, această ordine?
Cine a creat-o și de ce trebuie apărată cu atâta disperare?
După al Doilea Război Mondial, lumea a fost împărțită:
SUA și aliații săi au construit o „ordine” în care ei decid regulile, iar restul trebuie să le urmeze.
Aceasta este ordinea mondială actuală — nu pacea, nu echilibrul, ci supremația unui singur centru de putere.
Tot ce se întâmplă astăzi e o luptă pentru menținerea acestei dominații.
Când americanii spun că „Rusia amenință ordinea mondială”,
ei nu se referă la un pericol militar direct, ci la pierdera controlului global.
Rusia, alături de China, India, Iran și alte state din BRICS,
refuză să mai joace după regulile impuse de Washington:
– nu mai vor dolarul ca monedă obligatorie în comerțul internațional,
– nu mai acceptă intervențiile militare mascate în numele „democrației”,
– nu mai lasă resursele proprii pe mâna corporațiilor occidentale.
Asta e „crima” Rusiei.
Nu că ar fi atacat SUA, ci că a refuzat sclavia economică și politică.
De aceea, SUA numește totul „amenințare la adresa securității naționale”.
De parcă Rusia, aflată la mii de kilometri distanță, ar fi o primejdie pentru America,
dar nu și pentru Europa, unde americanii își aduc zilnic armele și bazele militare.
Ironia este clară:
„Securitatea națională a SUA” înseamnă, de fapt, securitatea dominației sale economice și militare.
Nu e vorba de protejarea poporului american, ci de protejarea imperiului.

Iar România?
România nu apără o „ordine mondială”.
România apără interesele geopolitice americane în regiune.
Țara a devenit o bază militară și o piață de desfacere,
un teritoriu obedient, nu un partener egal.
Cine pune sub semnul întrebării această subordonare,
este imediat etichetat drept „prorus”, „extremist” sau „amenințare la stabilitate”.
Așa s-a ajuns ca expresia „ordine mondială” să însemne exact opusul ei.
Nu ordine, ci dezordine globală.
Nu echilibru, ci haos controlat.
O lume în care războaiele, sancțiunile, manipularea și frica țin sistemul în viață.
Adevărata ordine mondială ar trebui să însemne echilibru între națiuni,
respect reciproc și libertate economică reală.
Dar ceea ce avem azi e doar o ierarhie globală în care cei de sus vor să rămână sus,
iar restul trebuie să se conformeze — altfel devin „amenințare”.
Poate că Rusia nu amenință ordinea mondială,
ci doar dezordinea mondială care s-a instalat de zeci de ani.
Valorile euroatlantice și dubla lor măsură
Toți vorbesc despre „valorile euroatlantice”, dar aproape nimeni nu le definește.
Politicienii le invocă zilnic, jurnaliștii le glorifică, iar popoarele sunt chemate să le apere — fără să știe exact ce apără.
Să le numim, să le explicăm și să vedem cum arată în realitate.

În teorie, valorile euroatlantice sunt șapte:
democrația, statul de drept, libertățile individuale, egalitatea, economia de piață liberă, demnitatea umană și solidaritatea între aliați.
Sună nobil, dar numai pe hârtie.
Democrația este prezentată ca dreptul de a vota liber și de a alege între opțiuni diverse.
În realitate, alegerea este limitată la ceea ce aprobă sistemul.
Când poporul votează altfel decât se așteaptă structurile de putere, apar sancțiuni, lovituri de stat sau „revoluții democratice”(vezi evenimentele din decembrie 2024 – n.r.).
Democrația devine o formă fără fond, un spectacol mediatic în care rezultatul trebuie să fie corect politic, nu corect moral.
Statul de drept este, teoretic, supremația legii și separația puterilor în stat.
În practică, legea se aplică selectiv.
Pentru cei mici, ea e o sabie; pentru cei mari, o umbrelă.
Justiția, în loc să fie independentă, a devenit un instrument politic.
Libertățile individuale sunt, în teorie, sfinte.
Dar libertatea de exprimare există doar cât timp spui ceea ce convine.
Cenzura este redenumită „combaterea dezinformării”, iar platformele digitale decid ce adevăr e permis.
Libertatea religioasă e acceptată doar dacă nu contrazice dogma ideologică a momentului.
Egalitatea e proclamată ca valoare universală, dar s-a transformat în uniformizare forțată.
Meritul a fost înlocuit cu corectitudinea politică, iar diferențele naturale dintre oameni, sexe, culturi sau credințe sunt tratate ca „probleme” ce trebuie corectate.
Nu se mai apără egalitatea în fața legii, ci egalitatea în gândire — adică supunerea.
Economia de piață liberă, prezentată ca motor al prosperității, a fost confiscată de corporații.
În loc de competiție, avem monopoluri; în loc de inițiativă, dependență.
Piața nu mai este liberă, ci controlată.
Guvernele lucrează pentru bănci și grupuri de interese, nu pentru popoare.

Demnitatea umană este fluturată în discursuri, dar folosită ca pretext pentru războaie „umanitare”.
Se apără drepturile omului cu bombe și sancțiuni.
Demnitatea devine o armă retorică, nu un principiu moral.
Iar solidaritatea între aliați, ultima dintre aceste valori, a ajuns să însemne obediență față de Washington.
Europa nu mai are interese proprii, ci doar directive.
„Solidaritatea” înseamnă astăzi să participi la sancțiuni, la războaie și la propagandă, fără să întrebi de ce.
Așa arată, în realitate, cele șapte valori euroatlantice.
Nu sunt principii morale, ci lozinci de control.
Se invocă în discurs, dar se calcă în practică.
Dar iată ironia: toate aceste valori sunt înscrise și în Constituția Federației Ruse.
Da, exact aceleași.
Doar că acolo nu sunt doar vorbe frumoase, ci articole de lege.
Constituția Rusiei afirmă clar că poporul este purtătorul suveranității și unica sursă a puterii.
Asta înseamnă democrație reală, nu doar electorală.
Referendumul are putere supremă, iar deciziile nu se iau în culise, ci în mod declarat.
În timp ce în Occident poporul votează ce i se spune, în Rusia Constituția îi recunoaște rolul de stăpân legitim al statului.
Statul de drept, în sens rusesc, înseamnă că legea e deasupra oricui.
Articolul 15 stabilește supremația Constituției și aplicarea egală a legii.
În Occident, legea e armă politică; în Rusia, e instrument de ordine internă.
Libertățile individuale sunt garantate prin articolul 29, cu o singură condiție:
să nu servească extremismului, urii sau disoluției morale.
În Rusia, libertatea înseamnă responsabilitate.
În Occident, libertatea a fost transformată în haos și relativism.
Egalitatea, la rândul ei, este consfințită în articolul 19.
Toți cetățenii sunt egali în fața legii, fără discriminare de sex, rasă, credință sau avere.
Diferența e că în Rusia egalitatea e juridică, nu ideologică.
În Occident, egalitatea a devenit o doctrină care anulează identitatea.
Economia de piață este și ea recunoscută în articolul 8:
libertate economică, concurență și proprietate privată.
Dar Rusia reglementează piața pentru a proteja statul,
în timp ce Occidentul reglementează statul pentru a proteja piața.
Demnitatea umană, articolul 21, este declarată valoare supremă:
nimeni nu poate fi supus torturii, violenței sau tratamentelor degradante.
Demnitatea nu este un slogan, ci o obligație juridică.
Iar solidaritatea, în viziunea rusă, nu înseamnă obediență față de un hegemon,
ci coeziune socială și loialitate față de propria patrie.
Solidaritatea este națională, nu geopolitică.
Așadar, Rusia are toate valorile „euroatlantice”, dar le interpretează altfel.
Pentru Occident, ele sunt un instrument de putere globală.
Pentru Rusia, sunt principii de suveranitate internă.

În Occident, democrația e o metodă de control; în Rusia, un simbol al unității statului.
În Occident, libertatea e o ideologie; în Rusia, o datorie morală.
În Occident, egalitatea e uniformizare; în Rusia, justiție.
În Occident, solidaritatea e supunere; în Rusia, patriotism.
De aceea, se spune că Rusia „nu respectă valorile euroatlantice”.
Nu pentru că le neagă, ci pentru că le trăiește altfel:
nu ca ideologie impusă din afară, ci ca lege a propriei ființe naționale.
Când spui că Rusia e un pericol pentru „ordinea mondială”,
spui, de fapt, că e un pericol pentru monopolul celor care și-au făcut din aceste valori un paravan.
Rusia nu amenință democrația, ci falsa democrație.
Nu amenință libertatea, ci libertinajul ideologic.
Nu amenință egalitatea, ci uniformizarea forțată.
Nu amenință ordinea mondială, ci dezordinea mondială care s-a ascuns sub masca „valorilor”.
Structura reală a așa-numitei „Ordini Mondiale”

1. Centrul de comandă – Nucleul invizibil
   Reprezintă adevăratul vârf al piramidei.
   Nu e un guvern, ci o rețea de familii financiare, corporații și instituții private.
   Au în mâini băncile, datoriile și tiparnița de bani.
   De aici pornește totul.
   Familii bancare istorice (Rothschild, Rockefeller, Morgan, etc.)
   Banca Reglementelor Internaționale (BIS) – „banca băncilor centrale”
   Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială – controlul prin împrumuturi
   Rețele financiare globale: BlackRock, Vanguard, State Street – dețin acțiuni la aproape toate corporațiile mari ale lumii.
   Obiectiv: controlul economic global prin datorie, inflație și monopoluri.
   Metodă: creează dependență financiară, apoi impun condiții politice.
2. Stratul politic și militar – Brațul executiv
   Sunt guvernele, alianțele militare și instituțiile care pun în aplicare regulile impuse de centru.
   SUA – centrul politic al sistemului
   NATO – instrument militar global
   Uniunea Europeană – interfață politică de control asupra statelor membre
   ONU, OMS, FMI – fațade „internaționale” care dau legitimitate deciziilor
   Obiectiv: menținerea dominației militare și impunerea „valorilor occidentale” ca normă universală.
   Metodă: sancțiuni, războaie, revoluții „colorate”, destabilizări dirijate.
3. Stratul mediatic și cultural – Brațul ideologic
   Scopul acestui strat este controlul percepției.
   Dacă omul crede că e liber, nu mai trebuie constrâns.
   Mass-media globală (CNN, BBC, Reuters, AP, etc.)
   Industria filmului și divertismentului (Hollywood, Netflix)
   Platforme digitale și social media (Meta, Google, X, YouTube)
   Universități și ONG-uri „progresiste” – formarea opiniei publice
   Obiectiv: modelarea conștiinței colective.
   Metodă: manipularea emoțională, frica, corectitudinea politică, demonizarea disidenților.
4. Stratul economic și tehnologic – Mecanismul de control
   Aici sunt corporațiile și tehnologiile de supraveghere, adică brațul care leagă omul de sistem.
   Big Tech (Microsoft, Apple, Google, Amazon)
   Big Pharma (Pfizer, Moderna, GSK)
   Big Energy și Big Food – controlul resurselor și alimentației
   Sistemul bancar digital / CBDC / identitatea digitală – control total prin tehnologie
   Obiectiv: transformarea omului într-o piesă perfectă într-un mecanism controlat digital.
   Metodă: dependență de confort, supraveghere, eliminarea cashului, control al consumului și al opiniei.
5. Stratul națiunilor și populațiilor – Zona de sacrificiu
   Aici suntem noi. Statele mici, oamenii obișnuiți, popoarele care muncesc și plătesc pentru sistem.
   Țări ca România sunt executanți, nu decidenți.
   Populațiile sunt menținute într-o stare de teamă, polarizare și confuzie.
   „Ordinea mondială” are nevoie de crize permanente pentru a-și justifica existența:
   războaie, pandemii, migrație, inflație, terorism.
   Obiectiv: menținerea masei globale într-o stare de dependență și supunere.
   Metodă: distrugerea identităților, atomizarea familiei, confuzia valorilor.
6. Reacția – Lumea multipolară
   Aceasta este alternativa pe care sistemul o numește „pericol”.
   Rusia, China, India, Iran, Africa emergentă, America Latină –
   toate cer lume multipolară, fără stăpâni și vasali.
   În loc de un centru unic de comandă, propun echilibru între civilizații.
   În loc de dominație, suveranitate.
   În loc de datorie, parteneriat real.
   Obiectiv: ruperea lanțurilor economice impuse de dolar și revenirea la echilibru global.
   
   Concluzie?
   „Ordinea mondială” nu este ordine, ci o dezordine controlată.
   Un sistem în care pacea se menține prin război, libertatea prin cenzură și democrația prin frică.
   Cine refuză această „ordine”, devine inamic.
   Cine o servește, devine sclav.
   Rusia, de fapt, nu amenință ordinea mondială.
   A amenințat doar monopolul celor care au transformat lumea într-o închisoare cu pereți invizibili.

Autor: Anatolii Basarab 
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us