Ce aveti cu Imnul National?
Da, au cantat “Desteapta-te, Romane !”, tare, raspicat, ba chiar strigat aproape ca o disperare. Si cei unsprezece romani din teren, si cei unsprezece mii de romani din tribune.
Dar s-au gasit in tara tot felul de moralisti care sa despice firul in 414, nu doar in 14. Burtosi sau uscativi – nu trupeste, ci in suflet – s-au pus sa-si dea cu parerea.
Ce or fi facut smecherii acestia la viata lor, decat sa critice orice intalneau mai de soi? Si o fac in continuare. Sau sa laude in asemenea hal un lucru normal – asta ca sa se incontreze cu cealalta categorie – de ti se apleaca de atata miere.
In fond ce a fost?
Niste baieti pe dreptunghiul verde, intr-o tara straina si pregatiti de lupta, si alti baieti de diferite varste, tot in acea tara straina si cu inima cat un purice de poveste care-ti poate sari pana in ceruri, au strigat pur si simplu Imnul National, in momentul dinaintea unei grele batalii pentru onoarea unei tari dispretuite datorita vitregiilor istoriei si asezarii geografice si a unor conducatori de doi bani.
Si tocmai acesti oameni – oare cati dintre spectatori nu vor face foamea ca sa-si plateasca datoriile facute cu ocazia deplasarii in Elvetia? – sunt blamati de acele umbre.
Ba pe deasupra s-au mai gasit si unii care sa ceara un alt imn, mai saltaret, care sa bage, chipurile, piper in fundul unor adormiti, in viziunea lor.
Este imbucurator insa faptul ca baietii din teren, ca si cei din tribuna, si-au vazut mai departe de treaba, cantand in acelasi mod Imnul National si inaintea celei de a doua batalii si dovedind a cui Patrie este Romania.
Da, Doamne, cat mai multi din acestia !
Dan Bota
