Catedrala Brașovului: între necesitate și dezinformare (pentru cei de bună-credință)

În contextul dezbaterilor publice privind Planul Urbanistic Zonal al Centrului Civic din Brașov și propunerea construirii unei Catedrale Ortodoxe, se impun o serie de clarificări esențiale, menite să ofere o imagine corectă asupra acestei inițiative.
Încă de la început, se impune să precizăm faptul că această Catedrală va avea hramul Învierea Domnului și Sf. Pr. Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Nu întâmplător.
Cel mai mare eveniment din istoria umanității și cel mai important pentru orice creștin este Învierea Domnului.
Pe de altă parte, Sf. Pr. Mărturisitor Dumitru Stăniloae este un simbol pentru brașoveni: sfânt al Bisericii, cel mai mare teolog ortodox al secolului XX, academician, preot, profesor de teologie, mărturisitor creștin în temnițele comuniste, un neegalat apărător al ortodoxiei și neamului românesc, absolvent al Colegiului Național Andrei Șaguna din Brașov , născut și crescut în Vlădeni (județul Brașov). Nimic mai potrivit!
Trebuie precizat, fără echivoc, faptul că în acest moment nu există un proiect tehnic final al Catedralei.
Orice reprezentări sau afirmații privind dimensiuni, volumetrii sau forme arhitecturale sunt premature și, în multe cazuri, profund deformatoare.
Proiectul se află în etapa firească, legală, de așteptare a Certificatului de urbanism, document care va stabili limitele și posibilitățile reale de construire.
În spațiul public a fost indusă ideea unei construcții supradimensionate, a unui „mastodont” care ar afecta echilibrul urban al Centrului Civic.
În realitate, reprezentanții Bisericii au afirmat constant că dimensiunile viitoarei Catedrale vor fi de bun simț, stabilite exclusiv în cadrul legal și urbanistic.
Nu se urmărește o impunere prin mărime, ci o prezență semnificativă prin valoarea simbolică – legată de memoria luptei anticomuniste a brașovenilor și de rolul spiritual al acestui edificiu.
Datele concrete sunt elocvente: amprenta la sol estimată este de aproximativ 1129 mp (maxim), în timp ce suprafața Centrului Civic (zona pieței) este de aproximativ 200.000 mp. Prin urmare, construcția ar ocupa sub 1% din suprafața totală, ceea ce infirmă categoric ideea că ar „acapara” spațiul urban.
În acest caz, nu doar argumentele, ci chiar matematica arată limpede proporțiile reale.
Un alt subiect intens vehiculat este că există deja biserica de lemn. Se omite însă un fapt esențial: aceasta clădire a fost ridicată ca o construcție provizorie (așa apare în documente) și se află pe un teren care nu aparține parohiei.
În consecință, după realizarea noii construcții, biserica de lemn va fi relocată acolo unde este necesară.
Deci este vorba despre o conformare la o realitate juridică.
S-a afirmat și repetat că „sunt prea multe biserici”.
Municipiul Brașov are aproximativ 200.000 de credincioși ortodocși și doar 26 de biserici parohiale, ceea ce înseamnă un raport de aproximativ 7.700 de persoane pentru fiecare biserică.
Acest dezechilibru este semnificativ mai mare decât în alte orașe mari din România și se reflectă direct în realitate.
Afirmația frecventă potrivit căreia „bisericile sunt goale” este contrazisă de experiența concretă a oricărui participant la slujbe.
La sărbători și nu numai, credincioșii sunt nevoiți să stea în curte, pe alei sau în stradă, în ploaie, ger sau căldură sufocantă. Problema nu este una teoretică, ci una de capacitate reală a spațiului liturgic.
Se afirmă uneori că „nu avem nevoie de o Catedrală” sau că aceasta ar fi „doar un proiect al popilor”.
În realitate, Biserica nu aparține clerului, ci comunității credincioșilor, iar o Catedrală este tocmai spațiul în care această comunitate se poate aduna în momentele sale cele mai importante.
Ea nu este o construcție pentru cineva, ci pentru toți cei care au nevoie de un spațiu liturgic adecvat necesităților spirituale.
La fel de frecvent apare și „opoziția” dintre „catedrale” și „spitale”. Această contrapunere este falsă.
Spitalele sunt construite din fonduri publice, în timp ce Catedrala ar urma să fie realizată prin contribuția credincioșilor și a donatorilor.
Cele două realități nu se exclud, ci răspund unor nevoi diferite ale omului: una trupească, cealaltă spirituală.
Se mai afirmă că o astfel de construcție „nu aduce nimic orașului” sau că ar fi „doar o clădire religioasă”.
O asemenea perspectivă ignoră faptul că marile catedrale sunt, peste tot în lume, repere spirituale, culturale, arhitecturale și identitare.
Ele definesc orașe, atrag vizitatori și transmit generațiilor viitoare valorile unei comunități.
În același registru, ideea că „nu este momentul potrivit” sau că „orașul are alte priorități” presupune, implicit, că dimensiunea spirituală este desconsiderată.
Or, istoria arată că marile comunități au știut să construiască în paralel atât infrastructură materială, cât și repere spirituale durabile.
Un alt argument invocat este acela că „Dumnezeu preferă biserici mici”.
În realitate, Dumnezeu nu are o preferință pentru dimensiuni (sau materiale- lemn etc). Însă oamenii au nevoie de spații în care să poată participa la slujbă în tihnă, fără înghesuială, fără disconfort, în condiții de normalitate.
De asemenea, s-a sugerat că proiectul ar fi o ambiție sau că ar afecta negativ Centrul Civic.
Dimpotrivă, intenția declarată este aceea de a realiza o construcție echilibrată, integrată urbanistic, care să nu afecteze negativ spațiul, ci să contribuie la definirea lui.
Într-un oraș în care a fost posibilă construirea unor spații comerciale de mari dimensiuni chiar în Centrul Civic, este legitim ca și comunitatea credincioșilor să aspire la un spațiu adecvat de rugăciune.
Nu este vorba despre privilegiu, ci despre echilibru și respect reciproc.
În plus, catedrala nu este „exclusiv pentru ortodocși”, ea este un spațiu ce se dorește a fi util pentru oricine are nevoi sufletești.
În final, discuția despre Catedrala Ortodoxă a Brașovului nu este despre o clădire în sine. Este despre adevăr și dezinformare, despre nevoi reale și percepții greșite, despre echilibrul dintre material și spiritual.
Iar dincolo de toate aceste argumente, rămâne un fapt simplu și sigur:
Brașovul are nevoie de o Catedrală.

Autori articol: preoții și credincioșii ortodocși din Brașov.

Share on Facebook

Tweet

Follow us