„Carnavalul Lolelor” la Sibiu
Carnavalul Lolelor reprezinta unul dintre cele mai vechi obiceiuri sasesti din Ardeal. Avind originile in Evul Mediu, evenimentul s-a desfasurat sute de ani in Agnita, dupa obiceiul stramosesc. Traditia a fost insa uitata. Ultimul Carnaval al Lolelor s-a desfasurat, la Agnita, in urma cu 17 ani. Obiceiul lolelor a fost reinviat insa anul trecut ca un prim eveniment al Capitalei Culturale Europene si va fi marcat si anul acesta in perioada 26-27 ianuarie 2008, la Sibiu si Agnita.
Obiceiul „lolelor” – Urzelnlaufen, atestat din secolul al XVII-lea si originar din orasul Agnita, a disparut o data cu emigrarea masiva a sasilor transilvaneni din Romania. Acest obicei, initial sasesc, inglobeaza traditii ale breslelor din Evul Mediu, prezinta mestesugurile traditionale, simbolizeaza alungarea iernii si marcheaza, intr-un context umoristic rafinat, trecerea intr-un nou an.
Programul evenimentului
„Fuga Lolelor” este un obicei sasesc, vechi de cateva secole, readus in actualitate la Sibiu si Agnita de catre membrii Breslei Lolelor din orasul Saschenheim, Germania, si cativa entuziasti romani din Agnita. Peste 150 de participanti de toate varstele, cu costumul lor de carpe si zdrente vor imparti gogosi si vor zangani din talangi ca sa alunge spiritele rele, sambata, la Sibiu si duminica in Agnita.
In Sibiu lolele vor porni de pe bulevardul Coposu la ora 14.00, vor continua pe Nicolae Balcescu si apoi se vor opri in Piata Mare. Pe traseul vor imparti gogosi si covrigi si ii vor invita pe cei intalniti in cale sa se prinda in jocul lor.
Legenda lolelor
Denumirea de lole vine de la „lallen” – a se bilbii, ceea ce se refera la felul de a vorbi sub masca, termen ce se folosea doar in limba romana. Etimologic, cuvintul sasesc „Urzeln” nu s-a putut traduce. Se presupune ca denumirea cuvintului „Urzeln” deriva de la imbracamintea confectionata din resturi de textile, ceea ce in dialectul sasesc din Agnita se numea Urzen. O alta varianta de a explica denumirea de Urzeln isi are originea intr-o legenda transmisa oral. Se spune ca acest obicei s-a nascut in Evul Mediu, in secolul al XIII-lea, in vreme ce hoardele turcilor navaleau in micutul tirg sasesc al Agnitei. Locuitorii, speriati de urgiile facute de acestia, s-au refugiat in biserica fortificata, decimati de repetatele atacuri, dar si de foame si epidemii. Citiva dintre barbati, care isi pierdusera curajul, preferind jugul sclaviei, unei morti sigure, s-au repezit sa deschida dusmanilor portile cetatii. Vazind acestea, fiica unui blanar, pe nume Ursula, s-a imbracat intr-un costum de barbat confectionat din pinza alba, pe care erau cusute bucati de zdrente de culoare neagra. In spate avea prinsa o talanga, iar in mina un bici, fata fiindu-i acoperita de o masca demonica. Astfel costumata, Ursula, plina de curaj, iesi, cu pocnete de bici si in sunete asurzitoare de talanga, in fata dusmanilor. Turcii, speriati, crezind ca este insusi diavolul, au intrat in panica si au parasit cetatea. Astfel, Agnita a fost salvata. In amintirea acestei fapte de curaj de care a dat dovada Ursula, se sarbatoreste ziua Ursulei, cunoscuta sub denumirea de Urzelntag.
Laura Moise
