Care e pluralul de la Ziua Nationala? Raspuns: Doua
Doua Zile Nationale? Este intrebarea care circula de mai multa vreme prin capul unora si de ceva timp si in spatiul public. Ar fi nimerit ca Romania sa celebreze doua zile nationale?
Intrebarea s-a ivit, probabil, dintr-o noima, dar dupa ce a fost preluata s-a intetit mai degraba din neputinta de a raspunde onest la alta interogatie inrudita. Ce-i aia zi nationala? Ce ar trebui sa facem special de ziua patriei, care se ne apropie mai mult si care sa ne fortifice sentimentul de mandrie si orgoliu ca apartinem unei natii stimabile?
Bine, incarcatura istorica ce marcheaza ziua de 1 Decembrie ar trebui sa fie suficienta pentru a ne motiva sa celebram un moment special. Dar, o facem? Ne anima cu adevarat astazi sentimentele care i-au incercat pe romanii adunati in 1918 la Alba Iulia sa asculte o proclamatie monumentala? Nu cred. O celebrare cinstita si fara fast ar fi sa stim macar ce s-a petrecut atunci, sa pricepem contextul si efortul facut de niste romani care nu plimbau cuvantul patriotism prin gura pentru a-si face audienta la televizor sau pentru a culege niste voturi mizerabile.
E drept ca si contextul este altfel, dar in prag de regionalizare, nu de deloc nelalocul lui sa te intrebi daca textura invizibila care uneste membrii aceleiasi societati nu e astazi mai putreda in Romanika decat carpeta cu Rapirea din serai, care se destrama in debara dupa ce a fost detronata de pe perete de un poster cu un peisaj mediteranean. Unul cu mult mai multe grade Celsius decat vremea potrivnica din decembrie, cand ne petrecem noi sarbatoarea nationala, pe care multi ar vrea s-o relocam din nou in calendarul estival. Nu 23 august e data – desi sunt destui si partizanii ei – dar 9-10 mai se califica cu succes in scenariile de mutare a zilei nationale. Si argumentul meteorologic bate semnificatia istorica. Ar trebui sa avem ziua nationala vara, doar pentru ca e mai cald si vremea ne-ar garanta mititeii si berile fara de care nu mai putem imagina o paranghelie nationala reusita.
Daca nu v-am convins, mai am un motiv de multiplicare. Ungurii au trei zile nationale. Trei. Ce dracu, noi nu suntem in stare? Ne scapa de statutul asta de natiune de trogloditi senatorii si deputatii, care au la zile nationale de chiul din Parlament ca nu le mai ajunge anul.
Dar vezi ca bietii alesi or sa se imputineze si ei de la anul si nu mai are cine sa voteze cate zile nationale ne-am dori in cursul anului.
Sa nu cumva sa va ganditi la referendum. Dac-ar vota si cele 3-4 milioane de romani plecati dincolo care petrec sincer de ziua tarilor de adoptie, ne trezim cu vreo propunere de doliu si parastas pentru tara pe care au parasit-o de sila sau disperare.
Pe romanii care fac din fiecare zi a calendarului o celebrare muta, scrasnita si demna a traiului mioritic n-are rost sa-i intrebi daca isi doresc o alta zi nationala sau inca una. Pentru cei care ai nevoie de inca un prilej sa vorbeasca cu gura plina despre patrie si sa se chercheleasca patriotic, am o intrebare:
Care e pluralul de la ziua nationala?
Si un raspuns: doua.
Vifor Rotar
