Când Ucraina cade, cade și mitul Occidentului!!
O lume între hegemonie și prăbușire. România, între orbire și trezire!!!
Introducere
Ne aflăm într-un moment în care istoria nu se mai scrie în sălile de conferință, ci în tranșee.
De doi ani, Europa trăiește într-o stare de febră morală: vorbe mari despre libertate, democrație și valori occidentale, în timp ce în spatele lozincilor se rostogolesc miliarde, datoriile cresc, iar credibilitatea scade.
Dar în tot acest zgomot, întrebarea care nu se rostește este simplă:
Ce se va întâmpla dacă Ucraina pierde?
Răspunsul e mai grav decât pare: dacă Kievul cade, nu se prăbușește doar un stat, ci întreaga narațiune a lumii occidentale.
Capitolul I — Ucraina: câmpul de luptă al unei lumi care se schimbă.
„Dacă Ucraina pierde, pierde întregul Occident.”
Nu e o metaforă, ci o realitate politică.
Europa a investit în acest război nu doar bani și arme, ci și propria imagine:
a vândut lumii ideea că apără democrația, ordinea și valorile morale.
Dar dacă pierde, toate acestea se prăbușesc.
Atunci nu va mai fi vorba despre o bătălie pierdută, ci despre sfârșitul unei ere:
cea a hegemoniei ideologice occidentale.
Ucraina nu este cauza conflictului, ci câmpul pe care se ciocnesc două viziuni despre lume:
– una care vrea o conducere globală unică,
– alta care cere multipolaritate și suveranitate.
De aceea, oricât de dureros ar suna, Ucraina nu este victima principală, ci simbolul unei lumi care se reconfigurează.
Capitolul II — SUA și Europa: aliați doar pe hârtie.
„Occidentul colectiv” e o iluzie frumoasă.
În realitate, Statele Unite și Europa nu mai trag în aceeași direcție.
Pentru America, Ucraina este o piesă strategică:
un război pe care îl duce fără să trimită soldați și din care câștigă economic — prin gaz, armament și influență.
Dacă lucrurile scapă de sub control, Washingtonul poate oricând declara că a „adus pacea” și se poate retrage elegant, cu reputația de pacificator intactă.
Pentru Europa, însă, miza e mortală:
– o economie în criză de energie,
– inflație cronică,
– fabrici închise,
– diviziuni interne între est și vest.
Europa s-a rupt de Rusia fără să-și fi găsit o alternativă reală.
A rămas cu datorii, ruine și discursuri goale.
A pierdut gazul ieftin, piața de est și iluzia unității.
Iar dacă Ucraina cade, va rămâne nu doar cu rușinea, ci și cu nota de plată a unei aventuri geopolitice străine de propriile interese.
Capitolul III — România și Moldova: marginea noului front.
România se află din nou în postura istorică pe care o știe prea bine: între imperii.
Nu decide, ci execută.
Nu are strategie, ci directive.
Nu gândește, ci repetă ce i se spune.
Membră a NATO și UE, România a devenit o zonă-tampon:
– bază militară,
– coridor logistic,
– avanpost al unei lumi care nu o consideră egală, ci utilă.
Dacă Ucraina se prăbușește, presiunea se mută automat spre Moldova, iar România va fi împinsă, fără drept de apel, în logica unui nou front.
Sub pretextul „apărării democrației”, am putea fi târâți într-un conflict care nu e al nostru,
dar pe care îl vom plăti noi.
România avea șansa de a fi punte între Est și Vest.
A ales, în schimb, să fie pion.
Și un pion, oricât de patriotic ar fi, tot primul cade.
Capitolul IV — Sfârșitul ordinii occidentale și începutul lumii multipolare
Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, confruntarea nu s-ar opri.
Pentru că nu este un război între țări, ci între epoci.
Occidentul se prăbușește nu sub bombe, ci sub propriile contradicții:
– o economie bazată pe datorii,
– o cultură care și-a pierdut rădăcinile,
– o ideologie care vorbește despre libertate, dar trăiește din cenzură și constrângere.
De cealaltă parte, Rusia și China propun alt model:
– suveranitate națională,
– respingerea dominației financiare,
– conservarea tradiției.
Nu e un model perfect, dar e o alternativă.
Și exact asta sperie Occidentul: că lumea a început să aibă de ales.
Astăzi, planeta se împarte deja în trei blocuri:
– cei care rămân sub umbrela SUA și UE,
– cei care se aliniază Rusiei și Chinei,
– și o mare masă de state care doar vor să supraviețuiască fără să fie colonii.
Epilog.
Dacă Ucraina dispare ca stat în forma actuală, nu e sfârșitul istoriei — e începutul alteia.
Dar această istorie nu se va scrie la Washington sau Bruxelles, ci acolo unde popoarele vor începe să gândească singure.
Întrebarea finală nu e geopolitică, ci morală:
Suntem pregătiți pentru o lume în care Occidentul nu mai este centrul?
Sau vom continua să trăim în reflexul slugărniciei, crezând că suntem „liberi”, doar pentru că purtăm lanțuri mai moderne?
Autor: Anatolii Basarab
Sursa: facebook.com
ROEXIT!