Când spuneam că nu se poate mai rău, un spectru înfiorător ni se arată: Cioloș președinte în 2024
Victoria lui Dacian Cioloș in fața lui Barna ar trebui să dea de gândit și celui mai sceptic dintre analiștii politici care desfid ideea de imixtiune a unei zone din serviciile de informații, indeosebi cea rezervistă, in politica românească.
Plusul nu a fost, electoral sau ca activ de partid, mai mult decât o anexă insignifiantă a USR-ului. Dar a adus ceva foarte important in acest conglomerat atipic și asimetric de dreapta, forța unui serviciu de informații care a performat atât de eficient pe vremea generalului Ardeleanu, zis și Vulpea, celebru pentru capacitatea sa malefică și insidioasă de a se substitui structurilor de putere, politice sau de altă natură.
Iar lui Barna, personal, i-a adus un dosar penal de fraudă cu fonduri europene, (pe care chiar a făcut-o), anchetată de Departamentul Antifraudă a Ministerului de Interne, aflat sub conrolul operativ al DIPI, serviciul de informații, de protecție internă a Ministerului de Interne, fostul Doi și-Un Sfert adică.
Minunea înmulțirii peștilor (voturilor) invocate de Veștea la PNL i s-au petrecut și lui Barna la USR, dar e prea laș să recunoască
Cum a câștigat alegerile Dacian Cioloș in interiorul USR-Plus, cu Plusul cam la 5% din alianța cu USR, este un mister ce va rămâne dezlegării de către posteritate.
Și exact cu cât îi trebuia, cu un procent și ceva. Adevărul este că prostănacul infatuat de Barna nu era pe măsura luptei cu Cioloș nici măcar pentru șefia scării de la bloc.
Un exemplu este relevant, când a izbucnit scandalul anchetei antifraudă asupra lui Barna, Cioloș a fost singurul care a protestat și l-a apărat public pe contracandidatul său, argumentând că este o făcătură ca această anchetă să survină chiar acum in momentul confruntării din interiorul partidului, pentru a-i fi pusă lui în spate.
A emis ipoteza că ar fi fost demarată exact de adversarii săi din PNL pentru a-l compromite. A făcut deci ceea ce Ludovic Orban trebuia să facă in momentul atacului împotriva lui Cîțu, despre alcoolemia americană a acestuia, chiar dacă el l-a pus la cale, la fel ca Dacian Cioloș in cazul lui Barna.
Se pare că vom redeveni obligat-forțat francofili, ca acum un secol și-un pic
Europarlamentarul hârșit pe culoarele cu aer tare ale Bruxelles-ului, devenit peste noapte președintele Renew Europe(Culmea! O mișcare franțuzească cu nume englezesc! sic!) și subordonat direct și agent de influență al lui Macron, a revenit subit în poziția de posibil candidat la Președinția României din partea USR (au renunțat la Plus intre timp, după ce Cioloș i-a smuls partidul lui Barna ), iar in turul doi, din partea intregii drepte românești.
Bălmăjirea infantilă a lui Emanuel Ungureanu despre posibila candidatură a lui Drulă Barabulă din partea USR la președinția României nu poate prosti nici babele din dealul Mitropoliei.
Cu această ocazie Direcția Generală de Securitate Exterioară a Franței își va lua o revanșă istorică pe frontul de est românesc în fața BND-ului german. Deși va fi amuzant să-l vedem pe Cioloș chinuindu-se să-și nege plauzibil și constituțional apartenența și slujirea evidentă a intereselor fundamentale ale unui alt stat, fie el și aliat.
Când Iohannis nu va mai reprezenta decât o notiță istorică de subsol in istoria postrevoluționară a țării. Iar România va reintra in siajul intereselor franceze in Europa, pe când Franța în inima puterii politice din România. Cu SUA se vor păstra interesele strategice militare, și cam atât. Economia românească va reintra în matricea intereselor sectoriale din Europa de Est ale Franței, in special cele energetice, cele agricole, cele ale construcției de mașini(unde este deja), precum și cele medicale.
Succesul Dacia Pitești este suficient pentru a aprecia că mai rău decât acum n-are cum să ne fie
Oricum, dacă este să fim onești, Franța a tratat mai drept România in sectoarele economice preluate prin privatizările marilor intreprinderi și regii de stat, decât Germania. Succesul eclatant al privatizării Dacia Pitești cu Renault nu se compară cu megaescrocheria vânzării falimentare a Romtelecom Telekom-ului german, cu megaescrocheria EADS și cu hiperescrocheria defrișărilor pădurilor românești de către firmele austriece.
Contraperformanța lui Cioloș ca premier în special la capitolul fonduri europene, când îl superviza pe Ghinea cel neputincios la acest capitol, s-a șters de mult din memoria publică românească. Iar in ceea ce privește apartenența sa la fosta Securitate, când o păzea supraveghind-o pe Doina Cornea, acele timpuri s-au șters de asemenea din memoria poporului român, devenit o simplă populație marionetă, simple pluricelulare de cultură în laboratorul rusesc mai demult, acum american sau german, iar mai încolo francez.
Este soarta inebranlabilă a popoarellor mici și umile, să servească drept nutreț popoarelor mari și orgolioase, din perspectiva lor istorică. Iar vremurile glorioase ale dacilor, sau ale marilor voievozi, ale marilor martiri ai țării, s-au estompat până la dimensiunea de note de subsol ale istoriei vremurilor dezgustătoare pe care le trăim. Noi, cei de astăzi, nu mai avem nicio legătură cu acele mărețe personaje ale istoriei, nici nu ne mai interesează. De aceea nu numai că-l vom avea pe Dacian Cioloș președinte, dar ni-l vom și merita cu prisosință.
Libiu Mateescu
