Când generalii spun lucruri trăsnite/Cine (mai) conduce România?
▶️ Generalul Gheorghiță Vlad, Statului Major al Apărării a dat de înțeles într-un interviu TV că România ar putea apăra Republica Moldova în cazul unei agresiuni din partea Federației Ruse.
Deși nu a zis-o chiar explicit, cam aceasta rezulta din spusele sale.
Am văzut de câteva ori înregistrarea video, ca să fiu sigur că am înțeles bine.
❗️Generalul a motivat că Republica Moldova ar fi aliata României, că cele două state ar avea un parteneriat strategic și că ar exista o lege privind protecția cetățenilor români de peste hotare.
Toate motivele invocate sunt fanteziste și fără legătură cu dreptul internațional, obligațiile României și contextul actual.
După o analiză amplă, mai pe scurt, lucrurile stau așa:
❗️Șeful armatei a făcut declarații cu caracter politic, ceea ce este inacceptabil. De exemplu decizia de trimitere a militarilor peste hotare aparține Parlamentului României, nu Statului Major al Apărării și totodată nu armata interpretează politica externă și de securitate a României și nici nu definește care sunt aliații.
❗️Republica Moldova nu este aliata României pentru că nu este membră NATO, nici nu are acord bilateral de apărare cu România și în general nu este aliata nimănui, fiind stat neutru conform constituției sale. Declarația de parteneriat strategic încheiată cu România din anul 2010, la care s-a referit generalul Gheorghiță Vlad vizează sprijinul pentru integrarea europeană, nu are clauze de securitate, garanții militare sau altceva asemănător.
❗️Pentru ca România să beneficieze de art nr 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, adică de clauza “toți pentru unul, unul pentru toți”, trebuie ca mai întâi să activeze art nr 4, ce prevede consultări cu aliații, dacă își simte securitatea amenințată de o agresiune a Rusiei împotriva Republicii Moldova.
Deci ar merge să acționăm numai în cadrul NATO, iar dacă trecem Prutul prin decizie unilaterală o facem pe cont propriu. Ne vom confrunta singuri cu Rusia.
❗️Puterea de la Chișinău nu poate chema trupele române în ajutor, în cazul unei agresiuni ruse, deoarece constituția republicii prevede că “Republica Moldova nu permite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.” Dacă trupele române ar intra pe teritoriul Republicii Moldova fără invitația Chișinăului ar fi agresoare, iar Chișinăul nu le poate invita pentru că nu îi permite constituția. Este un cerc vicios.
‼️ Strategia Națională de Apărare a Reoublicii Moldova pentru anii 2024-2035 adoptată prin Hotărâre a Parlamentului nici nu prevede vreun rol deosebit pentru România și cu atât mai puțin vreun posibil ajutor militar românesc în caz de agresiune străină.
Ba mai mult, având în vedere ideologia moldovenismului statalist european, care nu dorește să acorde vreun statut special României în relațiile internaționale ale Republicii Moldova, Strategia de Apărare menționează România doar de două ori și cu un statut inferior celui al Ucrainei.
Astfel, dialogul strategic cu Ucraina este “vital”. Dialogul strategic cu România nu are însă asemenea atribut în Strategie.
De asemenea, prin dezvoltarea dialogului strategic cu România…se creează “premisele intensificării”, pe când dialogul strategic cu Ucraina este deja “intens”, conform aceleiași Strategii, la pct 21.
❗️În ce privește prevederea legislativă privind protecția cetățenilor români aflați peste hotare, statul român poate acorda asistență consulară la cerere sau poate evacua cetățeni români aflați în zone de conflict, uneori cu sprijinul aviației militare românești, cum s-a mai întâmplat în Gaza, Siria, Liban, Afganistan, R.D. Congo. Însă asemenea operațiuni se fac în condițiile în care nu sunt forțe ostile la fața locului. Armata română nu a deschis ostilitățile împotriva Hamas, Hezbollah, a armatei siriene, a talibanilor sau a rebelilor congolezi cu scopul protecției sau evacuării cetățenilor români aflați în aceste zone de conflict.
❗️‼️ Ieșirea șefului armatei este în conformitate cu tendința de la București, de aliniere a politicii României intereselor Republicii Moldova și Ucrainei.
👇 În ce privește Republica Moldova, după agresiunea ilegală și neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei, clasa conducătoare de la Chișinău a realizat că Republica Moldova nu are niciun fel de garanții de securitate. În disperare de cauză, analiștii locali afiliați puterii au produs mai multe texte care iau în considerare diverse variante de garanții de securitate acordate sub o formă sau alta de România Reoublicii Moldova, deși așa ceva nu se poate. Iată însă că șeful armatei române are un discurs cam în același sens cu cel al “mainstreamului” din Chișinău.
👇 Pentru ca Republica Moldova să aibă garanții de securitate, ar trebui să își modifice mai întâi Constituția și să renunțe la statutul de neutralitate permanentă și la interdicția prezenței trupelor străine pe teritoriul republicii.
Modificarea constituției a fost posibilă în parlamentul ales în anul 2021, din moment ce au modificat constituția privind denumirea limbii de stat. S-ar putea strânge o majoritate constituțională și în parlamentul ales la 18 septembrie 2025. Însă pur și simplu Republica Moldova nu dorește renunțarea la neutralitate. Uitați asta!
👇 După renunțarea la “chingile” neutralității, pentru a avea garanții de securitate, Republica Moldova ar trebui în continuare fie să depună cerere de aderare la NATO și să spere că va fi acceptată, fie să se unească cu România. Însă clasă conducătoare de la Chișinău nu dorește nici una, nici alta. Ca atare, după cum spunea un distins sociolog român și expert în relații internaționale, singura soluție de securitate a Reoublicii Moldova este rugăciunea: “Dă Doamne să nu vină rușii”.
👇 Renunțarea la neutralitatea din constituție sau și mai mult, intenția de aderare la NATO sau de unire cu România, sunt utopii. Republica Moldova, după cum o definesc chiar proprii politicieni, este “vițelul blând care suge la două vaci”.
Din moment ce Republica Moldova nu a făcut nici măcar un gest simbolic, care nu necesită schimbarea constituției și nici nu deranjează interesele de securitate ale Federației Ruse, cum ar fi să părăsească succesoarea URSS, adică Comunitatea Statelor Independente, ca Ucraina și Georgia, cum să ia decizii atât de radicale și care ar provoca grav Rusia, de genul renunțării la neutralitate? Nici nu mai menționez aderarea la NATO sau – Doamne ferește! – Unirea cu România.
👇 În ce privește suprapunerea cu interesele Ucrainei a ipoteticei intervenție a trupelor române în cazul unei agresiuni a Rusiei împotriva Republicii Moldova, lucrurile sunt evidente.
Ucraina a înțeles că nu poate învinge Rusia prin forțe proprii sau cel puțin nu a reușit acest lucru până acum, în cei 3 ani și 8 luni de război care au trecut. Pentru a rezista și a învinge, Ucraina speră că NATO ar putea interveni militar în acest scop.
Intervenția militară a României în Republica Moldova exact asta ar însemna, atragerea unui stat NATO în război împotriva Federației Ruse, cu perspectiva sau speranța atragerii ulterioare a întregii alianțe nord-atlantice în conflict cu Rusia, ca o consecință a implicării României.
❗️‼️ Politica externă a României pare o aliniere perfectă și adesea necondiționată la interesele Chișinăului și Kievului, deși suprapunerea deplină a intereselor statelor nu există în viața reală, nici măcar în cazul unor alianțe mult mai strânse, gen SUA-Israel, SUA-Canada, SUA-Marea Britanie, Franța-Germania sau chiar Rusia-Belarus.
Așadar, cine decide de fapt politica României❓Cine ne conduce și încotro❓
Autor: George Scarlat
Sursa: facebook.com
