Cand Dumnezeu crea mamele…

Cand Dumnezeu crea mamele era in a sasea zi, iar un inger i-a aparut si i-a spus: „O sa cam ai de lucru la aceasta creatie…”.
Si Dumnezeu i-a raspuns: „Ai citit cerintele acestei creatii?
Trebuie sa se poata spala, dar sa nu fie din plastic;
Sa aiba 180 de parti mobile…toate sa poata fi inlocuite;
Sa se revigoreze instantaneu cu cafea neagra;
Un sarut care sa poata vindeca orice, de la picior rupt la inima zdrobita;
Sa aiba sase perechi de maini;
Picioarele ei sa nu se opreasca niciodata;
Ingerul si-a scuturat capul incet si a raspuns: „Sase perechi de maini…??.”
„Nu mainile, sunt cele care imi fac mie probleme” a spus Dumnezeu „Ci cele trei perechi de ochi pe care mamele trebuie sa la aiba.”
„Asa este modelul standard?” a intrebat ingerul.
Dumnezeu a dezaprobat „O pereche ca sa vada prin usa inchisa atunci cand isi intreaba copiii “ce faceti acolo?
O alta pereche in spatele capului pentru a vedea ceea ce nu ar trebui sa vada si bineinteles ultima, in frunte, pentru a se putea uita la copil cand acesta greseste si ii spune: stiu, te inteleg si tot te iubesc mai mult decat poti intelege!”.
Doamne, spuse ingerul, mai bine las-o… pe maine…
„Nu pot” i-a raspuns Dumnezeu: „Sunt asa de aproape de a creea ceva atat de apropiat mie!.
Deja am creat “mama” care se face singura bine atunci cand este bolnava… care poate hrani o familie de sase persoane cu un singur ban…!”
Ingerul a verificat modelul si a spus „Dar e cam prea firava !”.
„E mult, mult mai rezistenta decat se vede!” a raspuns Dumnezeu: „Nici nu poti sa-ti imaginezi cate poate indura mama asta!”
„Poate sa si gandeasca?”
„Nu numai ca poate sa gandeasca dar poate rationa si poate face multe, uneori prea multe compromisuri.” a spus Creatorul.
In final, ingerul s-a aplecat si si-a trecut degetele pe obrajii mamei.
„Exista o urma, o dara aici” s-a pronuntat el: „Ti-am spus Doamne ca te straduiesti prea mult cu acest model!.”
„Nu este o urma” a raspuns Domnul „Este o lacrima”
„La ce foloseste?” a intrebat ingerul.
„Este pentru fericire, pentru tristete, pentru dezamagiri, pentru durere, pentru singuratate si pentru… mandrie.”
„Esti un geniu creator Doamne!” a exclamat ingerul.
Domnul s-a uitat trist si a spus: „Dar nu am pus-o eu acolo!”

Iza M.

Share on Facebook

Tweet

Follow us