“Când am pronunţat Sarmizegetusa Regia, m-au dat afară din minister”.

“Când am pronunţat Sarmizegetusa Regia, m-au dat afară din minister”.

0 99

La începutul lunii iunie 2012, actorul Mircea Diaconu, proaspăt numit la conducerea Ministerului Culturii, a şocat opinia publică declarând că vrea să decoperteze muntele pe care se află Sarmizegetusa Regia, chiar în acea vară, pentru a pune în valoare trei etaje de istorie străveche. Nu se înţelegea care istorie străveche, pentru că ministrul nu a explicat, la vremea respectivă, despre ce vorbeşte. După trei săptămâni, în loc să înceapă decopertarea la Regia, Diaconu a fost dat afară din minister şi din guvern, iar proiectul său a fost “înmormântat”.

După doi ani de tăcere, actualul europarlamentar Mircea Diaconu a dezvăluit în exclusivitate pentru Libertatea care a fost motivul demiterii sale: “Când am pronunţat Sarmizegetusa Regia, m-au dat afară din minister”. De ce? Plecând de la scrierile unor autori antici, cum că dacii ar fi tăiat şi zidit munţii de la Orăştie, realizând la Sarmizegetusa Regia un uriaş complex civil şi militar, în anul 1993, Guvernul României a comandat un studiu multidisciplinar la faţa locului, pentru a vedea dacă datele se verifică şi în teren.
Specialişti în mai multe domenii – magnetometrie, hidrologie, topometrie, teledetecţie, arheologie etc. – au muncit câţiva ani şi au realizat studiul. Rezultatele, care nu au fost date publicităţii niciodată, sunt uluitoare.

Tezaure furate cu hărţile ministerului

În 1995, cercetătorii au terminat studiul, cu hărţi cu tot, şi care l-au predat, în două exemplare, beneficiarilor: Ministerul Lucrărilor Publice şi Ministerul Culturii. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic excepţional.
Numai că studiile au dispărut, iar în anul 2005 a izbucnit un scandal politic în jurul a 15 brăţări dacice din aur sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa. După cum au spus anchetatorii, brăţările au fost găsite în siturile de la Grădiştea de către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România.
Au ajuns în Statele Unite, unde un colecţionar american de bună-credinţă a anunţat oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa neagră. Ulterior, statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o anchetă. Una peste alta, hoţii de comori au ştiut cu exactitate unde să sape după aurul dacic de la Sarmizegetusa – adică nu au bâjbâit pe coclauri, au mers la punct ochit, punct lovit – pe baza hărţilor făcute pe banii României, documente pe care bandiţii le-au primit de la reprezentanţii administraţiei, cei care le “păzesc” şi acum de ochii opiniei publice!
Nimeni nu poate aprecia, nici măcar cu aproximaţie, câte tezaure au fost furate în total de la Sarmizegetusa Regia în ultimii 20 de ani în baza acelor hărţi. “Ştiu de acel studiu. Tocmai de la el am pornit. Dar, cum am deschis gura, m-au dat afară imediat. Sarmizegetusa Regia a rămas rana mea…”, s-a destăinuit Mircea Diaconu.
Acuzaţia fostului ministru al culturii în legătură cu acest caz este deosebit de gravă: “cineva” de la conducerea României împiedică aflarea adevărului legat de siturile arheologice de la Orăştie. Oare de ce?

Nume grele de politicieni în afacerea «brăţărilor dacice»

Dosarul brăţărilor dacice a cuprins 15 podoabe antice de aur descoperite în Munţii Orăştiei de căutătorii de aur şi scoase clandestin în afara ţării începând cu anul 2002.
După ce un colecţionar american a alertat autorităţile române că pe piaţa neagră a SUA se vând obiecte de patrimoniu ale României, autorităţile din ţara noastră au demarat, în 2005, o anchetă penală. Parchetul Curţii de Apel Alba Iulia a dispus trimiterea în judecată a 13 inculpaţi.
Aceştia erau acuzaţi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, şantaj, efectuarea de detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia şi de sustragere a două tezaure alcătuite din 15 brăţări dacice de aur, evaluate la 1,5 milioane de euro. În dosar au apărut, în mod uluitor, şi numele unor grei ai societăţii româneşti: Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Dan Iosif, Sergiu Nicolaescu şi Marian Iancu.
Dan Iosif a fost suspectat că ar fi făcut legătura între lumea interlopă a valorilor antice şi unii colecţionari bucureşteni. Marian Iancu a figurat în declaraţii ca fiind unul dintre cumpărătorii unei brăţări de 80.000 de euro, pe care a făcut-o cadou unui prieten. Şi ceilalţi “granzi” au fost nominalizaţi în dosar ca fiind cumpărători. Toţi au fost scoşi ulterior de sub acuzaţii. În dosarul brăţărilor dacice au fost condamnate până, la urmă, 12 persoane, care au primit pedepse între 7 şi 14 ani.

Sorin Golea

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.