Cameleoni versus neuroni

Cameleoni versus neuroni

0 72

In calitate de animal viu, traitor in societatea romaneasca si prezent mereu in dezbaterea publica, corpusul intelectualilor reactioneaza la toate convulsiile care scutura Romania. Din cand in cand, intelectualitatea se raliaza unei tabere sau alteia, manata de convingeri intime, care par obscure, daca nu chiar interesate, in ochii gruparii adverse sau societatii in genere.


Saizeci de membri marcanti ai scenei intelectuale au semnat, la inceputul saptamanii, o scrisoare de adeziune la cauza presedintelui Basescu, intrat in coliziune cu sustinatorii premierului Tariceanu. Epistola este o formulare in termeni transanti, fara ocolisuri, a parerii ca impotriva sefului statului, ales pe cale democratica, se comite un abuz din partea dusmanilor politicii sale. Nimic neobisnuit intr-un mecanism normal ca intelighentzia sa intervina pe o cale sau alta in cestiunea zilei si sa-si spuna raspicat punctul de vedere. Doar ca, intr-o societate ca a noastra, in care ne-am obisnuit ca intelectualul sa tradeze, conform scenariului schitat de Julien Benda in faimosul sau op „Tradarea intelectualilor”, actiuni de genul acesta sunt mereu suspectate. Cu atat mai mult cu cat intelectualii ne-au obisnuit cu rezistenta prin cultura, un expedient comod pentru felul pasiv de a se raporta la societate.


Ultimul demers al creierelor intervenite intr-o batalie exclusiv a orgoliilor are tot ce-i trebuie pentru a nu semana cu precedente incercari de amestec in conflictele zilei. In? primul rand pentru ca este ceva mai inchegat decat celelalte; punerea pe hartie a argumentelor intareste aerul de sistematizare a protestelor formulate pana acum doar in registru oral. Domnul Liiceanu, de pilda, a mai avut luari de pozitie, exprimate in viu grai, pe aceeasi linie a sustinerii presedintelui impotriva hidrei din spatele premierului. Statura intelectuala de filosof si carturar a domniei sale a fost insa umbrita, in ochii preopinentilor, tocmai de silueta impunatoare de director al Editurii Humanitas, banuita, de ceva datorii neplatite la buget si dorinta de stergere a acestora. Iar instantaneele surprinse de paparazzi la un targ de carte, cu Liiceanu si Basescu luand in graba impreuna niste mici si o bere la botul calului au alimentat suspiciunea ca simpatiile pro-prezidentiale humanitare n-ar fi tocmai dezinteresate.


Tocmai asternerea pe hartie a adeziunii intelectuale este ceea ce-i asigura fragilitatea. In raspar cu sapienta proverbiala ca vorbele zboara iar scrisul ramane, de cand cu ravaselul roz, suportul de celuloza nu mai este cel mai credibil vehicul pentru idei bine intentionate. In plus, mentalul colectiv este imbiat la asocieri deloc magulitoare intre celebra scrisoare a celor sase, care surpa autoritatea dictatorului Ceausescu in martie 1989 si scrisoarea celor saizeci, care pune o caramida la statuia unuia mult mai rafinat decat Cizmarul. Cam de zece ori, ca sa operam cu aceeasi baza zecimala de calcul ce face diferenta intre 6 si 60.


Insa cel mai interesant aspect al recentei ralieri a intelighentziei este, in atmosfera de reunire si consens, unda de dezbinare ce corupe gestul epistolar. Nu doar ca nu toti intelectualii au semnat scrisoarea cu pricina, dar n-au facut-o personalitati pe care acelasi imaginar colectiv needucat ii percepe laolalta. Troica Patapievici-Liiceanu-Plesu s-a spart cu ocazia semnarii zisei adeziuni; ultimul a refuzat pentru moment s-o iscaleasca, pe motiv c-ar mai fi de adus ceva clarificari si modificari ca s-o gaseasca pe plac.


Unde mai pui ca dezbaterea nationala se va muta din curtea politicii in batatura intelectuala. Societate face astfel un salt din ograda cu cameleoni in livada cu neuroni. Participantii nu se vor mai intrece sa ne-arate care este mai democrat sau mai liberal ci cat este fiecare de intelighent.


La Antena magnatului Dan Voiculescu avem cu siguranta doi frustrati. Unul este patronul insusi, care se numara singur printre intelectuali, si marele formator de opinie Ion Cristoiu, care se da modest si se preface a nu jindui sa fie si el inclus la numaratoare. Primul ii someaza patronal pe cei saizeci sa declare cate locuri de munca au creat cu materia lor cenusie. Va spun eu, domnu’ Felix, nici unu’! Si nici n-au facut planul la strans sticle si borcane. Al doilea, mai mic de stat si rupt in fund, se intinde discret pe varfuri sa prinda un loc printre intelectuali. Asa cum se opinteste in bibliotecile in care-si face veacul sa ajunga la literatura mare de pe rafturile de sus – catavencii au spus asta – dar, cum n-ajunge, se indoapa cu scrieri de mana a doua de pe stelajele inferioare.
Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.