Călin Georgescu vinovat pentru că a rostit „Antonescu”, „Codreanu”, „Moța”…!
O crimă să-ți pomenești eroii
Au oprit sunetul Libertății. Călin Georgescu a fost adus în boxa acuzaților petru că este un om care i-a demascat exact cine sunt ei cu adevărat: ex comuniști și securiști. Niște “păduchi”.
Le e frică de el pentru că a îndrăznit să respire prea tare.
Dar să știți că adevărul lui acum e o rană deschisă în trupul întregii Țări. Nu i-au pus cătușe de fier – ar fi fost prea miloști. I-au pus cătușe pe cuvinte.
Cuvinte de acum doi ani, cinci ani, șapte ani, scoase din piept ca niște coaste rupte, bătute în cuie pe o cruce numită „dosar penal”.
Îl acuză de „Promovare a cultului persoanelor vinovate de crime împotriva umanității”.
Adică: a rostit „Antonescu”.
A rostit „Codreanu”.
A rostit „Moța”.
Și pentru asta trebuie să-l omoare civic.
Să-l decapiteze lent, în fața noastră, ca să învățăm toți lecția: cine vorbește altfel decât ni se permite, va fi strivit.
Pe 9 decembrie 2025, într-o sală mică și rece de la Sector 1, un judecător a citit cu voce egală: „Respinge toate excepțiile. Menține controlul judiciar. Interdicție de comunicare.”
Acest proces nu e doar împotriva lui Georgescu. E împotriva ta. A mea.
Împotriva copiilor noștri care vor trăi într-o țară unde a spune „nu sunt de acord” poate însemna dosar.
Unde a-ți apăra istoria ta, oricât de controversată, devine infracțiune mai grea decât furtul unui miliard de euro.
Unde procurorul nu mai caută sânge pe mâini, ci sânge în gânduri.
În dosar nu e nicio victimă cu nume.
Nicio palmă dată. Nicio casă arsă. Doar fraze.
Fraze pe care le-a rostit un om crezând că mai trăiește într-o țară liberă. Și acum plătește cu libertatea lui pentru naivitatea de a fi crezut că România mai e a noastră.
Marți a fost el.
Mâine ești tu.
Poimâine e copilul tău care va zice o prostie la 17 ani pe TikTok și va plăti cu viața lui de adult.
Această durere și nedreptate o vom simți toți ca pe un cuțit înfipt între coaste.
E adevărat că mulți dintre noi au devenit lași în conveniența lor de a trăi bine – fără demnitate.
Dar nu vă mai feriți privirea și nu vă mai uitați în jos.
Nu mai spuneți „nu mă privește”.
Priviți-l în ochi cu curaj pe omul din boxă. Priviți-l bine.
Călin Georgescu poate fi oricare dintre noi peste câțiva ani, dacă nu începem cât mai mulți să strigăm acum în gura mare, preferând în schimb tăcerea și complicitatea trădării.
Strigați cât puteți de tare pentru că este ultima șansă.
Dacă el e redus la tăcere azi, fiecare dintre noi va fi redus la șoaptă mâine.
Iar șoapta nu a răsturnat niciodată dictaturi.
Sculați-vă odată în picioare! Cu credință. Cu lacrimi. Cu ură. Cu nădejde. Cu tot ce aveți. Dar sculați-vă.
Pentru că dacă nu, atunci ne merităm lanțurile pe care ni le pun alții. Jugul pe care-l simțiți deja.
Iubiți-vă libertatea cât mai este a voastră.
Căci ziua în care un om e judecat pentru cuvinte e ultima zi în care vom mai avea dreptul să plângem.
După asta, va trebui să tăcem.
Iar tăcerea, ne va ucide pe toți mai sigur decât orice glonț.
Autor: Nicolae Voiculeț
Sursa: Peștera Sf. Andrei.
