Cad padurile Poienei Brasov
Se pare ca vilele aparute prin Poiana Brasov, legale sau nu, au fost doar un inceput al transformarii pitorescului loc in zona de asfalt si beton. Asta in cadrul unui program de amenajari turistice pe care, in calitate de vechi brasovean, nu le inteleg complet.
Ca trebuia facut cate ceva este una, este normal ca lumea sa se modernizeze, sa mearga inainte. Dar asta nu inseamna ciuntirea si ciopartirea naturii in scopuri doar teoretic benefice, daca sunt facute fara cap, in schimb putand fi folosite vechile amenajari prin modernizarea lor.
Astfel, consilierii locali brasoveni vor discuta scoaterea din domeniul forestier al municipiului a circa 40 de hectare de padure din Poiana Brasov. Se doreste inceperea lucrarilor de extindere a domeniului schiabil in cadrul unui proiect inclus in programul “Schi in Romania“. In acest scop Consiliul Local beneficiaza de o suma importanta de bani de la Guvern.
Acest proiect include si amenajarea unui lac de acumulare intre Poiana Mica si Poiana Mare, lac care va fi folosit si pentru alimentarea instalatiilor pentru producerea zapezii artificiale din zona partiilor de schi.
Daca sunt de acord cu modernizarea turismului in Romania si in Poiana Brasov pentru a aduce bani in tara – nu stiu daca acuma este momentul el mai potrivit sa ne cumparam icre de Manciuria, cand abia ne ajung banii de o paine – ma intreb de ce nu se folosesc vechile amenajari, cum ar fi extinderea suprafetei vechiului lac si a partiilor de pe coastele Postavarului. Sa ne amintim ca pe aici s-au desfasurat concursuri internationale de schi, iar pe sub cablurile actualelor eleferice a existat prima partie de bob din tara. Dar ca sa jupoi inca o bucata si inca o bucata de plaman verde doar pentru ca este mai comod sau mai stiu eu din ce motive pe care nu vreau sa mi le imaginez, nu mai inteleg.
Este drept, recent publicatia britanica Daily Mail a prezentat statiunea Poiana Brasov ca fiind “cea mai indicata destinatie pentru turistii interesaþi de schi”, considerand ca, desi preþurile au crescut, raportul dintre calitate si pret este unul dintre cele mai bune. Dar asta nu inseamna sa ne facem pravalie cu scara doar pentru ca un trecator dintr-o suta a afirmat ca lui asa i-ar place sa intre acolo, ca sa vada daca, urcand treptele, e treaz sau nu.
Nu pretind ca este cel mai plastic exemplu, ma scuzati, insa sunt sigur ca ati inteles despre ce este vorba.
Dan Bota
