„Ca ministru al finanțelor și ca premier, Cîțu a îndatorat România cu...

„Ca ministru al finanțelor și ca premier, Cîțu a îndatorat România cu peste 30 de miliarde de euro, în mai puțin de 2 ani.”

0 50

Ca ministru al finanțelor și ca premier, Cîțu a îndatorat România cu peste 30 de miliarde de euro, în mai puțin de 2 ani. Tocmai ce s-a descoperit* că, pe șestache, România a accesat deja împrumutul de 16 miliarde de euro care face parte din „celebrul”, dar neterminatul PNRR, care are și o componentă de finanțare nerambursabilă, de 13 miliarde de euro**, dar care nu a fost accesată, pentru că_Cîțu și, mai ales, ministrul său delegat cu afacerile europene, Ghinea, sunt prea proști ca să convingă UE că pot trece clasa cu încropelile lor de elevi repetenți la aritmetică și economie. Evident, Cîțu nu a explicat niciodată ce a făcut și ce va face cu acest morman de bani scumpi, pe care i-a împrumutat pe cârca noastră.
Dimpotrivă, când Daniel Zamfir, singurul parlamentar care a îndrăznit să îl cheme pe iresponsabil în parlament să dea explicații, individul s-a fofilat ca un elev prins cu copiuța și a evitat ca un laș să vină în parlament să dea piept cu „aleșii” noștri.
Când am propus ca astfle de împrumuturi masive, care grevează generații întregi de datorii imense, să nu mai poată fi făcute fără aprobarea parlamentului, Cîțu a luat foc, în stilul binecunoscut, pe feisbuc, cu fraze delirante, de afumat de la iarbă sau amețit de la ayahuasca, și a asmuțit underdog – ii săi din presă asupra ideii, făcând ca toată lumea să ia poziția mucles.
Atrag atenția că, până și împrumutul de 20 de miliarde de la FMI și de la CE din 2009, perfectat de Isărescu (via consigliere Croitoru), Băsescu și de mini me-ul său, Boc, a fost trecut prin parlament. De formă, dar a fost trecut, totuși.

Nu și aceste 46 de miliarde de euro. Nu și această creștere a ponderii împrumuturilor în PIB, de la 38% în 2019, la 52% în 2021. Știți care este culmea ironiei?

Că avem un Consiliu Fiscal care, pe vrema „ciumei roșii”, sărea de fund în sus de fiecare dată când apăreau măsuri de politică economică bazate pe împrumuturi și pe ajustarea deficitului bugetar în jurul sau dincolo de cifra de 3% (obligatorie conform pactului de stabilitate fiscală din 2011, dar ignorată de toate economiile UE, inclusiv Franța).
De fiecare dată când afacerile și profitul bancar erau „în pericol” (așa cum a fost cazul „pericolului” legii dării în plată, care nu a depășit niciodată 10 mii de cazuri, în ciuda temerii cartelurilor bancare că vor fi sute de mii …), ex-președintele acestui consiliu, Ionuț Dumitru, ocupant în paralel și în conflict de interese al poziției de economist – șef al Raifeissen, ieșea prompt cu texte-fluviu și luări de poziție violente, de înfierare cu mânie nelo-liberală a „ciumei roșii”. Absolut nicio vorbuliță nu vedem acum de la Consiliul fiscal, în raport de nenorocirea edificată zi de zi de jucătorul la păcănele bancare Cîțu, cel care, printre altele, a atacat ilegal leul, în toamna lui 2008, în preajma falimentului Lehman Brothers, pentru a face profit ilegitim din operașiuni valutare, în favoarea Ing Bank.
În SUA ar fi făcut pușcărie grea pentru asta. În România este premier.

A, și să nu uităm de Comitetul Național de Supraveghere Macro-Prudențială, instituția – cadou patronată de Manole, alias Mugur I., guvernator BNR, și populată cu toată șefimea BNR, plus șeful ASF, plus Ministrul Finanțelor, instituție utilizată de Manole ca supra-guvern, pe vremea aceleiași „ciume roșii”. Instituția, plus alte câteva instrumente – jucărie auto-reglementate de Manole, i-a permis să facă cea mai dură și mai eficientă opoziție la guvernarea pesedistă (nici nu era greu, la cât de „tari” pe poziții erau ăia) și să câștige respectul religios al tefeliștilor, haștagreziștilor și fanchisitizenilor care au adus în fruntea bucatelor actuala putere ilegitimă, prostocrația care ne „guvernează”. Ei bine, acest supra-guvern, utilizat de Manole inclusiv pentru a torpila legile de protecție a consumatorilor scrise de mine și promovate de Daniel Zamfir, tace mâlc. Tace asurzitor.

De altfel, cele 2 instituții tac mâlc și în raport de feuda lui Arafat, care a cerut și a obținut, anul trecut, un buget de cca 900 de milioane de euro, exceptare de la procedurile licitațiilor publice (pentru a încheia contracte prin încredințare directă, adică, „agenților economici” csre trebuie), precum și imunitate în cheltuirea banilor publici.
În schimb, BNR, șefimea sa, consiglierii, lăudătorii, apăratorii din oficiu, influencerii etc., se preocupă și muncesc pe rupte la recondiționarea măreței statui a turnătorului la securitate, Manole, alias persoana care semnează, de 31 de ani, totalitatea bancnotelor care au circulat în România și vor mai circula până la sfârșitul veacurilor, amin.
* a se vedea editorialul de azi din Zf, al lui Sorin Pâslaru, text pitit în stânga paginii doi, ca să facă loc interminabilelor cearceafuri de ode la adresa turnătrorului Manole, alias M. Isărescu, guvernator BNR
** aceste 13 + 16 + 29 de miliarde de euro sunt cele 89 de miliarde de euro „obținuți” de la UE anul trecut, de Werner Iohannis, marele priceput care a „negociat la sânge”, timp de 4 zile, acest sferto-nimic, pentru care vom plăti dobânzi vreo zece ani de acum încolo…

Autor: Gheorghe Piperea
Sursa: facebook.com

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.