CA LA PIATA
La piata se certau doi precupeti. Amandoi erau cunoscuti drept bisnitari cu acte intr-o regula pe muche de cutit. Se improscau cu tot felul de invective si acuze ce ar fi facut parul si chelia maciuca oricarui batran birjar.
Fiecare pretindea sa faca sex in diferite stiluri cu rudele celuilalt, incepand de la strabunica si pana la ultimul vlastar al familiei, inclusiv cu partea barbateasca.
Fiecare pretindea ca-i cunoste celuilalt originile, aratandu-i pe ce cai artificiale cum a fost procreat.
Fiecare cunostea dedesubturile afacerilor negre ale celuilalt, cerandu-i imperativ sa-si bage mintile in cap.
Si tot asa, spectacolul? fara sfarsit.
La cateva zile am descoperit in mijloacele de informare locale medietizarea unei “stenograme telefonice” a unei convorbiri “amicale” intre doi reprezentanti cu cheag si functii pe plan local. Este vorba de primarul pedist George Scripcaru si de consilierul judetean penelist Vasile Ungureanu.
Ce afaceri nu le iesea, ce bani nu-si puteau imparti, ce bube avea, in cazul de fata, fiecare pe capul sau, nu stiu. Dar dupa cat de dulce isi graiau am avut impresia ca au coborat la taraba din piata pe post de bisnitari rapace.
Se pare nu am fost prea departe cu banuiala mea. Aceleasi acuze, doar ca nivelul social – probabil si suma – erau altele.
Mai grava mi se pare situatia celor doua persoane (si) publice, atat in ceea ce priveste limbajul, cat si/sau mai ales bisnita comisa pe bani publici, adica ai mei, ai tai, ai nostri.
Ma mir ca inca nu i-a cazut Justitiei carpa aia cu care este legata la ochi, mai ales ca, tot mai mult se vorbeste, ca de auzit avem aceeasi cooperativa (ochiul si timpanul), despre tot mai multi politicieni ca si-au bagat mana in mai multe borcane cu miere.
Dan Bota
