BRASOVUL – CAPITALA ROMANIEI (4)
Sa visam inainte
Bag de seama de multa vreme ca a visa, a avea fie si o minima disponibilitate pentru viziune, suna foarte rau pentru majoritatea oamenilor seriosi de pe la noi. E ceva ce trebuie evitat cu orice pret, daca nu vrei sa te trezesti perceput in haioasa categorie a vazduhistilor. Deoarece eu fac deja parte din aceasta categorie si pentru a salva pragmatismul si realismul numitilor oameni seriosi, voi incerca un vis personal, recunoscind insa ca m-am mai inspirat si de la altii. Mai ales de la prietenul meu Mihai Ciubotaru, un vazduhist notoriu, pe care l-au angajat unii, prin concurs, contra a 64 de briti-briti, si l-au si tinut trei ani, ba chiar l-au rugat sa mai ramina, ca executive officer for economic developpement la consiliul local Ashford, din judetu’ Marea Britanie; iar Ciubotaru vazduhistu’ n-a ramas acolo, cu un salariu de 36.000 de pounds pe an, ci a venit acasa, ca sa faca administratie publica englezeasca la Brasov, adica sa viseze Brasovul si sa munceasca la dezvoltarea lui, pe un salariu de 36.000.000 de lei pe an. Si a facut rahatu’ praf. Pentru ca primaria Brasovului e plina de oameni seriosi, competenti si realisti. De jos pina sus.
O luam de la bani. Mutarea capitalei ar costa, dupa calculele unor specialisti, circa 40 de miliarde USD. Acesti bani ar intra preponderent in infrastructuri: comunicatii si transport, cladiri publice, locuinte pentru cei circa zece mii de functionari si familiile lor, amenajari urbane si teritoriale. Intrebind in stinga si in dreapta, am facut constatarea incredibila ca acesti bani exista si sint disponibili pentru acest gen de proiecte. De exemplu, fara sa fie singura, una dintre categoriile cele mai interesate si interesante de investitori o formeaza casele private de pensii din Statele Unite. Este exact tipul de plasament care le convine – rata profitului un pic peste dobinzile bancare, siguranta, lungimea in timp si constanta afacerii, previzibilitatea.
Capitala la Brasov nu inseamna eviscerarea Bucurestiului. Exista exemple edificatoare, cum ar fi Haga cu Amsterdamul. Pot fi luate in calcul inclusiv variante partiale, de pilda mutarea capitalei politice a Romaniei, adica numai Parlamentul si Presedintia. Dar esential este ca Bucurestiul sa se dezvolte ca una dintre marile metropole ale Europei. Ideea Bucurestiului port la Marea Neagra si la Marea Nordului nu este deloc o prostie, chiar daca in memoria noastra recenta este legata de numele si megalomania lui Ceausescu.
Capitala la Brasov nu inseamna in nici un caz mutarea in actualul oras, deja sufocat, si nu de ieri, de azi. Studiind problema cu niste arhitecti, ar exista doua solutii foarte bune, ambele echivalind practic ideea de conurbatie, cu un oras nou de circa 40.000 de locuitori, sediul institutiilor centrale relocate. Prima ar fi ca acest oras sa bordeze Piatra Mare, spre Sacele si Tarlungeni, iar a doua amplasarea lui la sud de Feldioara.
In afara de solutia mutarii directe a capitalei la Brasov, poate fi imaginata solutia alternativa a lansarii culoarului Brasov – Bucuresti ca subiect al unui proiect de dezvoltare zonala, in vederea transformarii lui intr-un fel de „bazin Ruhr” al Romaniei. Prin capatul sau sudic ar pune in valoare infrastructuri abandonate si proiecte exceptionale acum amortite, inclusiv Canalul Dunare – Marea Neagra si „portul Bucuresti”. Prin capatul sau nordic si-ar exporta succesul pe toata zona de comunicare sociala pe care Brasovul a acoperit-o in anii ’60 – ’80. In aceasta varianta, mutarea capitalei ar fi o miscare lenta (pe etape) in proiectul de dezvoltare a zonei Brasov – Bucuresti.
Capitala sau nu, oricum o luam, Brasovul are nevoie de o identitate de viitor, de un vis, de o viziune, de un proiect. Pentru ca directia pe care se misca acum, fara cap, este statutul de colonie muncitoreasca cu somaj de virf si industrii revolute (cele care nu sint ruinate). Punind cap la cap ideile pe care le colectionez de pe la prieteni de vreo douazecisi de ani (de cind sint si eu brasovean), un astfel de proiect este transformarea Brasovului in centrul culturii pragmatice romanesti. Ar fi practic reluarea, deliberata si coerenta, a identitatii istorice a Brasovului, cu urmatoarele puncte principale:
– produsul industrial de Brasov = produsul industrial romanesc competitiv ca produs de referinta pe piata mondiala (autovehicule, aviatie, echipamente industriale, armament, chimie)
– virf de lance in cercetarea aplicativa (tehnica si tehnologica, economica, sociala, juridica, filologica)
– nod comercial si financiar-bancar de rangul intii in „Europa comunitatilor” (de exemplu, orasul tirgurilor internationale)
– centru international al sporturilor
(mecanice, Brasovul in circuitul mondial al competitiilor de autocamioane si tractoare)
(de iarna, sediul Olimpiadei de iarna din 2010 sau 2014)
(ecvestre, a 4-a cursa de cross-country din Europa, alaturi de Derby, Paris si Pardubice)
(turism sportiv – sporturi de iarna, calarie, alpinism si trasee montane, golf, pescuit si vinatoare, team-building)
– centura verde metropolitana
– invatamint profesional de elita, la toate nivele (muncitori, experti, cadre, training, invatamint continuu si perfectionarea pregatirii profesionale); Brasovul este orasul care initiaza reluarea in termeni actuali a „traseelor de calfa” din Europa secolelor XV – XVIII (cind calfele brasovene ajungeau la Uppsala si Cordoba, de exemplu, iar cele uppsaleze, respectiv cordobeze, la Brasov)
– centru international de conferinte (pe Timpa – „orasul verde din cer”)
– centru european al productiei editoriale
– se intorc sasii (copiii si nepotii celor plecati in Germania din zona Brasov vin sa munceasca la Brasov).
Complementar, Brasovul ar putea fi punctul nodal al zonei de dezvoltare Giurgiu – Bucuresti – Ploiesti – Cimpina – Sinaia – Predeal – Brasov – Sfintu Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Reghin:
– cu expansiunea zonei ca euroregiune (Istanbul, Ruse, Giurgiu, Bucuresti, Brasov, …, Gdansk)
– cu asezarea Brasovului la intersectia a doua axe (euroregiuni) de dezvoltare: nord-sud (descrisa anterior), est-vest (cu capatul estic in zona caucaziana sau chiar la Alma-Ata, si capatul vestic la Berlin).
Amestecind o sentinta a lui Seneca si un pic de intelepciune chinezeasca, corabiei fara directie toate vinturile ii sint nefavorabile, respectiv cine nu stie incotro merge ajunge tot timpul acolo. Imi displace sa o fac pe Casandra, dar in absenta unei investitii de viziune, noua, brasovenilor, deja nu ne e bine si nu ne va fi deloc bine nici mai incolo.
ONUT GH.
… Atat a fost scris. Iti multumim domnule Onut. Am indragit alaturi de alti cititori acest temerar gand, aceasta minunata idee, care implineste curand
un veac de la zamislire.
Un proiect perfect compatibil cu poporul roman, un proiect pentru Mileniul III.
Un proiect de cotitura, realizabil si la indemana.
Sunt si alte mari proiecte pe care poporul a avut puterea sa le sustina.
Canalul Dunare – Mare Neagra si Casa Poporului sunt doar doua exemple.
Noi le-am facut, cu muncitori romani, cu ingineri romani, cu tehnica romaneasca. Putem ! Sa vrem !
Va mai urma ? Sa speram ca da.
Asteptam sugestii. Cotidianul nostru si al vostru va sta la dispozitie. Va asteptam.
Va multumim!
