BRASOVUL – CAPITALA ROMANIEI (1)

BRASOVUL – CAPITALA ROMANIEI (1)

0 95

?


Poate fi oarecum surprinzator, dar amplasarea capitalei in interiorul arcului carpatic este una dintre cele mai vechi teme ale gindirii social-politice romanesti, insotind inca de la inceputuri constiinta noastra nationala.


Cu toata prezenta constanta si cu toata larga ei raspindire, nu pare sa fie si o tema „serioasa”.


Ba chiar tinde sa se eternizeze ca subiect minor, perfect nerealist, bun ca indicator al lipsei de pragmatism politic.


Premisa de la care pornesc este contrara: cred ca trecem printr-un moment in care mutarea capitalei poate fi discutata si altfel decat ca fantezie de moment sau ca eructatie a vreunor complexe provinciale.


Pentru ca, de fapt, mutarea capitalei la Brasov a fost dintotdeauna o necesitate nationala de prima marime, si anume necesitatea actualizarii eficace a conceptului romanesc de statalitate si a modului lui concret de realizare; aceasta necesitate redevine imperativa in acest moment de rascruce.


Subsidiar, se pare ca mutarea capitalei ar putea fi o solutie, poate cea mai energica, pentru traversarea cu succes a tranzitiei si recuperarea decalajelor care ne separa de tarile dezvoltate ale Uniunii Europene. Acestea sunt sustinerile pe care incerc sa le argumentez aici.


??????????? Inainte de a trece la argumentele structurale, sunt nevoit sa constat ca tematizarile „ardelenesti” din ultima vreme ( „federalizarile”, dar si „programele social-democrate pentru Transilvania” si ciufulelile politice care au urmat/ vor urma) functioneaza ele insele ca semnale ca ne zbatem intr-un concept de statalitate cel putin discutabil, daca nu cumva de-a dreptul revolut.


?



Istoria, cea care nu ne-a iertat


Ideea amplasarii capitalei si, in general, a oricarui chef-lieu in mijlocul geometric al unui teritoriu socialmente definit pare suficient de rationala pentru ca explicatii sa necesite exceptiile de la aceasta regula.


Asa cum este de asteptat, inca de la primii profeti ai unei Romanii teritoriale avem ideea capitalei pe undeva pe langa Brasov.


Primul care a formulat-o este, probabil, George Baritiu, pe la 1860, in legatura cu sperantele suscatate de Unirea Principatelor de cu un an inainte. Presupun ca in epoca, pentru orice roman cu sperante asupra viitorului statal al „Romaniei”, capitala la Bucuresti era o solutie la fel de provizorie si de partiala ca si incompletitudinea statului romanesc format doar din Muntenia si Moldova.


Sincer, cred ca ar trebui sa ne miram pana in ziua de astazi de ce muntenii si moldovenii nu au adoptat la 1859 solutia Focsani pentru capitala Principatelor Unite, sau orice alta solutie „in asteptare”.


Sa credem ca optiunea pentru Bucuresti a fost de fapt o astfel de solutie, provizorie?


Oricum, e de subliniat ca amplasarea/ mutarea capitalei intr-un loc (mai) potrivit – Brasov, Alba-Iulia, Tirgoviste – nu e o idee pasagera si nici una intelectualista, ci este, cu variatii de intensitate, una dintre temele constante, larg raspindite, ale ideologiei noastre nationale.


?


Marea unire impunea o noua conceptie


Ideea a avut o circulatie intensa, cu accente imperative, imediat dupa 1 Decembrie 1918.


Prima ei expresie ca proiect analitic ii apartine inginerului Nicolae Theodorescu, care o prezinta in brosura „Crearea unui oras pentru capitala Romaniei”, aparuta? in 1924 la editura „Cartea Romaneasca”.


In „Precuvintare”, astazi uitatul N. Theodorescu spune urmatoarele: „Prezint lucrarea de fata publicului romanesc si conducatorilor tarei nu numai ca o noua contributie in chestiunea capitalei noastre dar ca o solutiune practica a acestei probleme care sa fie realizata cu un ceas mai de vreme si inainte ca forta ineluctabila a necesitatii sa o impuna dupa ce se vor fi cheltuit inutil bani si energie intru ameliorarea relelor de care sufera actuala capitala. (…) Oportunitatea stramutarei Capitalei mai este dictata si de necesitatea “inchegarei sufletesti a poporului roman.” (subl. mea)


In continuare, brosura prezinta inginereste cladirile de construit, suprafetele necesare (cu un total de 5.006,5 hectare), costurile, defalcate si per total (adica 8,4 miliarde de lei in banii din 1924, ceea ce ar insemna, cu aproximatiile de rigoare, circa 30 de miliarde USD actuali).


N. Theodorescu nu indica in mod explicat Brasovul sau un alt amplasament concret, dar tine neaparat ca acesta sa fie in centrul tarii, intr-o zona muntoasa, sa aiba o apa curgatoare cu debit important. In epoca s-au vehiculat doua amplasemente – respectiv Alba-Iulia si Brasovul, mai exact zona situata la nord de Brasov, spre Feldioara.


???????????


ONUT GH.


Va urma

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.