BRASOV ORASUL RESTAURANTELOR DE LUX…

BRASOV ORASUL RESTAURANTELOR DE LUX…

0 556
Conform unei statistici a vremii , în 1920, la BraÅŸov, exista o crâÅŸmă la 200 de locuitori. La restaurante, se făcea politică, se aflau "ultimele ÅŸtiri" , se încheiau afaceri sau se încingea câte o partidă de cărÅ£i. Era un fel de club al bărbaÅ£ilor, care se relaxau la o friptură ÅŸi la un pahar cu vin. În presa vremii, apăreau anunÅ£uri mari care vesteau deschiderea vreunui local sau în care patronii îÅŸi îmbiau potenÅ£ialii clienÅ£i cu tot felul de atracÅ£ii gastronomice.
Pe strada Republicii, se afla unul din cele mai vechi localuri de lux din oraÅŸ. Restaurantul Coroana a fost inaugurat în anul 1910.
Până la apariÅ£ia restaurantului ARO, în 1939, Coroana era considerat de mulÅ£i a fi cel mai select. În perioada comunistă, Coroana a fost rebotezat în Postăvarul, pentru că vechea denumire aducea aminte de monarhie. In celalat capat al strazii Republicii (caci str. Monarhiei, n-a…existat niciodata), unde se află acum Restaurantul Chinezesc, exista pe vremuri un loc select de întâlnire a elitei BraÅŸovului. Era vestitul restaurant Luther, localul pe care-l frecventau intelectualii – medici, magistrati, profesori, comercianti ÅŸi, în special, avocaÅ£i. Patronul restaurantului Luther era renumitul om e afaceri Ioan MoÅŸoiu, care era considerat un adevărat fiu al BraÅŸovului, datorită donaÅ£iilor pe care le făcea, în special pentru liceul Åžaguna.
La subsolul celor doua vestite restaurante erau amenajate doua luxoase cafenele cu sali de biliard, mesele fiind aduse de la Viena. În 1939, crème de la crème în materie de restaurante a devenit Aro , care făcea parte din complexul hotelier Aro Palace, proiectat de către cunoscutul arhitect Horia Creangă, nepotul marelui povestitor din HumuleÅŸti. Restaurantul Aro a devenit,datorita unor vestiti bucatari, un simbol al gastronomiei nationale si europene, dar ÅŸi al divertismentului de înaltă clasă. Seara, cânta orchestra condusă de Jean Sibiceanu, iar mai tarziu, Alexandru Otvos.
Profesorul braÅŸovean Dimitrie Cazacu îÅŸi aduce aminte cât de bine se prepara peÅŸtele la Aro, dar nu uită nici azi de ghiveciuri, musacale sau tocăniÅ£ele de aici.
Inspiraţia culinară venea de la celebrul Capşa din Bucureşti, unde fusese chelner vestitul Serbanica,ajuns director general al Trustului ONT Carpati Brasov. Cand venea sub Tampa Gheorghiu-Dej, nu ezita sa-si puna servetul pe brat si sa-l serveasca personal pe temutul personaj. Chestia facea mare impresie, pentru ca scena se petrecea in salonul mare al restaurantului, de fata cu zeci de brasoveni!
Greu de crezut in urma cu 45 de ani, dar la Barul de noapte a existat in program si un numar (adevarat!) de streptease… Dată fiind calitatea serviciilor, ÅŸi preÅ£urile erau pe măsură, dar totuÅŸi, nu de speriat. Un profesor, un inginer – ca sa nu spunem un junalist, de exemplu – chiar daca nu-ÅŸi permitea să mănânce în fiecare zi la celebrul Aro, în ocaziile în care o făcea, nu sărăcea…
Vinul pentru clienÅ£i venea direct din pivniÅ£ele "complexului" turistic propriu, care îÅŸi ademeneau muÅŸterii cu anunÅ£uri în ziare.
Vinurile de la “mama lor” aveau deviza: "Pentru sănătatea ÅŸi economia d.voastră, încercaÅ£i azi vinurile noastre!"
Åži Casa Sfatului adăpostea odinioară, în pivniţă, o vinotecă extrem de apreciată. Modelul a fost preluat din Austria, unde erau vestite aceste Rathauskeller. Vara, în subsol era întuneric ÅŸi răcoare, iar aburii vinului pluteau în aer. Mai greu le era clienÅ£ilor când ieÅŸeau la lumină ÅŸi căldură.
Lângă Aro, pe colÅ£ul cu actuala stradă MureÅŸenilor ( în fostul palat Czell) se afla un alt local căutat – "La Ursu". Era un restaurant elegant, care avea însă ÅŸi o braserie, unde era deschis de la 6 dimineaÅ£a.
Cheflii de la alte cârciumi care închideau în zori , veneau cu sufletul la gură la Ursu, pentru a se drege cu o ciorbă de potroace unica. De la ora 7, era gata ÅŸi ciorba de burtă, iar pe la 8 se puteau ghiftui cu celebra "tuzlama regală",cu bucăţi fragede de burtă în sos cu smântână ÅŸi usturoi… Peste drum, la parterul clădirii de azi a Rectoratului, era un alt local de prestigiu – Transilvania. Aici îÅŸi organizau nunÅ£ile, românii de frunte. O alta clădire deosebita (ridicată în 1902 ) găzduieÅŸte azi Muzeul de artă si a aparÅ£inut AsociaÅ£iei meseriaÅŸilor sasi. Åži cum, după o întâlnire a meseriaÅŸilor, era binevenit un chef, la parter era un restaurant vestit pentru… concursurile de băut bere de calitate.Intre acestea nu lipseau Czell si Azuga…
În spatele restaurantului Cerbul Carpatin, din PiaÅ£a Sfatului, se afla celebra Gaura Dulce. Odinioară, la acest local se servea o specialitate a BraÅŸovului- fleichii. Cele mai frumoase bucăţi de carne din măcelărie erau cumpărate dimineaÅ£a, de birtaÅŸ. Grătarele sfârâiau non-stop la Gaura Dulce. Carnea friptă se aducea pe un fund mare de lemn, numit cârpător, iar chelneriÅ£a o tăia cu mare iuÅ£eală în formă de tăieÅ£ei, peste care se presărau sare ÅŸi piper, dând naÅŸtere la delicioÅŸii fleichi. Circula prin oraÅŸ ÅŸi o glumă pe seama acestui local. Când cineva întreba unde este Gaura Dulce, i se răspundea s-o caute în… fundul Cerbului.
Pe strada Lungă, era deschis localul Mielul Alb, iar câteva case mai jos era Gambrinus, ce funcÅ£iona în clădirea unde este actualul sediu al PDL.
Cărturarul braÅŸovean Sextil PuÅŸcariu îÅŸi aminteÅŸte că la Gambrinus erau vestite cotletele de porc sau vacă, servite pe farfurii de lemn. Mielul Alb nu a fost niciodată un local pretenÅ£ios. Denumirea cârciumii venea de la un miel alb, sculptat pe frontispiciul clădirii ridicate în 1909. Se spune că aici se adunau, pe vremuri, liberalii. În campania electorală, simpatizanÅ£ii partidului erau cinstiÅ£i la Mielul Alb.
Restaurantul ÅŸi-a păstrat denumirea ÅŸi în comunism, însă calitatea acestuia a scăzut, ajungând o bombă, iar în cele din urmă s-a închis.
Si Restraurantul Gării era un local de atractie care îÅŸi anunÅ£a mandru clienÅ£ii , în 1939, că între două trenuri merită să încerce bucatele de aici: „Bufetul extraordinar de bogat cu variate răcituri, pescărie, trufandale ÅŸi comestibile fine, pentru toate pungile.. Toate turneele artistice, excursiunile ÅŸcolare ÅŸi domnii voiajori comerciali, la consumaÅ£ie ÅŸi mese, au rabat mare. Trenurile au opriri suficiente pentru o masă scurta…”
în perioada interbelelică exista la Brasov chiar serviciul de catering, adică livrarea de mâncarea gătită, acasă sau la diverse evenimente. Iată cum îÅŸi făcea reclamă Restaurantul – cantina al vestitei fabricii de avioane (IAR): ,,Ocazie minunată pentru elita BraÅŸovului de a aranja ospăţuri ÅŸi banchete selecte cu prilejul sărbătorilor aniversare, onomasticilor, etc. Restaurantul-Cantina fabricii de avioane din BraÅŸov trimite la domiciliu atât preparate executate de bucătari specializaÅ£i în FranÅ£a, cât ÅŸi inventarul necesar ÅŸi oameni de serviciu”.
Tot Sextil PuÅŸcariu scria în „BraÅŸovul de altădată” despre obiceiuri ale casei, când se mergea la cârciumă: "La bodega Eremias se găseau vinuri bune înfundate ÅŸi avea, a doua zi, murăturile ÅŸi sărăturile cu care te puteai drege, castraveÅ£i, scrumbii, sardele ÅŸi alte pescării, care la rândul lor cereau băutură, ca să stingi focul intern." Sigur,existau si prea destui care n-aveau cu ce sa-si stinga… foamea, boala mai rea dacat toate. Dar despre asta, poate altadata…
(Elena Cristian).
 

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.