Bradul – un Axis-Mundi al romanilor (II)

Bradul – un Axis-Mundi al romanilor (II)

0 63
Bradul de pomana este intalnit doar in Transilvania, in zilele de Nedeie, obicei pastoral stravechi, desfasurat cu ocazia marilor serbari solare. Impodobit cu fructe si dulciuri, bradul de pomana este daruit copiilor.
In ordalia pastorala cel care era banuit ca ar fi savarsit o faradelege era dus in padure, legat de un brad si lasat acolo doua, trei zile. Daca acesta supravietuia pedepsei, se considera ca bradul de judecata i-a stabilit nevinovatia.
Substitut ritual al mirelui, bradul de nunta, impodobit, pazit si jucat, este prezent in aproape toate zonele tarii, avand functie augurica si apotropaica.
Exista un „cantec al bradului”, o „hora a bradului”, precum si oratii speciale:
„La fata dumneavoastra ma-nchin/
Ca la o ramura de maslin/
Si va aduc acest brad inalt/
De imparatu nostru-mbracat/
Sa-l stapaneasca voioasa/
Cu toata casa sanatoasa…”.
 
Bradul de inmormantare este purtatorul unui complex de simboluri, dificil de decriptat, putand reprezenta un substitut al defunctului (in cazul celor morti departe de casa), pereche postuma (pentru cei nenuntiti), calauza a sufletului pe drumul marii treceri sau axa ce leaga lumea noastra de lumea nevazuta.
Tulburatoarele Cantece ale bradului din ceremonialul funerar cuprind texte sacre de initiere a „dalbului de pribeag” in vederea drumului mitic ce-l are de parcurs pentru a ajunge in lumea de dincolo.
„… Iar in groapa marilor/
Unde-i bradul zanelor,/
Trecatoarea apelor,/
Sufletul statea/
Si mi se ruga:/
– Brade, brade/
Sa-mi fii frate./
Intinde-ti, intinde/
Eu sa le pot prinde/
Varfurile tele/
Sa trec peste ele/
Marea in ce parte/
Ce lumea-mi desparte.”
Tot in mediul pastoral de la noi intalnim bradul de spovada, la care se roaga ciobanul atunci cand nu poate cobori in sat, precum si „biserica de brazi”, loc cu valente magico-religioase in care pastorii batrani oficiau logodnele sau casatoriile ciobanilor, atunci cand parintii fetelor nu erau de acord cu nunta.
Bradul impodobit de Craciun este un imprumut occidental recent, care nu a existat in satele noastre pana la mijlocul veacului trecut.
„Eram copil si vazand pe la Craciun la o casa un pom gatit, am stat si am cascat si eu gura acolo. Pasamite era pomul Craciunului. Mi-era mila, vedeti dumneavoastra, de nenorocirea ce credeam eu ca ar fi cazut peste casa aceea, tocmai la asa zile mari cum e Craciunul, si vrand sa stiu tot, cum e copilul, ma incumat si intreb pe om: "Cine a murit aici, nene, de i-a facut un brad asa frumos?" (Narcisa Stiuca ? „Sarbatoarea noastra cea de toate zilele”)
In schimb, in colindele romanesti de sorginte precrestina, apare frecvent motivul bradului impodobit.
Este arborele cosmic, axis-mundi al romanilor, in jurul caruia s-a format lumea:
„Sus la munte ce-mi vedere? (Leru-i Doamne) 
Imi vedere-ncetinat, 
Brad cu stele incarcat,
Brad cu neguri imbracat;
Si in varfu-i ce-mi vedere?
Cerul leagan de matase,
Dar in leagan cine-mi sade?
Sade Luna sfanta
Si cu Bradul preacuvanta…”
 

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.