„Blowback” – întoarcerea împotriva celor care au finanțat!
„Blowback” este unul dintre cele mai tulburătoare concepte din istoria conflictelor moderne. Cuvântul provine din jargonul CIA și desemnează consecințele neintenționate ale acțiunilor externe, atunci când forțele sprijinite într-un război ajung, mai devreme sau mai târziu, să se întoarcă împotriva celor care le-au finanțat, antrenat sau tolerat.
Este o formă de ricochet geopolitic: armele, banii și experiența oferite pentru a înfrânge un inamic pe termen scurt se transformă în semințele unui inamic mai periculos pe termen lung.
Cel mai cunoscut exemplu este Afganistanul anilor ’80. Statele Unite, împreună cu Pakistanul și Arabia Saudită, au sprijinit mujahedinii care luptau împotriva trupelor sovietice. Aceștia au primit nu doar armament, ci și instruire militară de ultimă generație. În momentul căderii URSS, Washingtonul a considerat misiunea încheiată.
Doar că mujahedinii nu au dispărut. Din rândurile lor au apărut talibanii, care au cucerit Kabulul, și mai târziu Al-Qaeda, organizație responsabilă pentru atacurile de la 11 septembrie 2001.
Acea tragedie nu a fost doar un act de terorism, ci și expresia supremă a blowback-ului: o forță creată cu sprijin occidental s-a întors împotriva propriului sponsor.
Un alt episod s-a consumat în Irak, după 2003. Dizolvarea armatei lui Saddam Hussein, ordonată de administrația americană, a lăsat sute de mii de soldați școliți și bine organizați fără resurse și fără perspectivă. Mulți dintre aceștia s-au alăturat grupărilor insurgente care au provocat pierderi grele armatei americane.
Mai târziu, combinația dintre foștii ofițeri baathiști și rețele jihadiste a dus la apariția Statului Islamic, unul dintre cei mai redutabili inamici pe care i-au cunoscut Statele Unite și aliații lor.
Același tipar s-a repetat în Libia și Siria după 2011. Grupurile rebele sprijinite cu arme și resurse de puteri occidentale au degenerat într-o multitudine de facțiuni, multe dintre ele cu ideologie jihadistă. Armele trimise pentru „apărarea libertății” au ajuns în mâinile unor militanți care au destabilizat întreaga regiune și au alimentat valuri de refugiați și atacuri teroriste în Europa.
Ucraina nouă filă în istoria blowback-ului?
În acest context, războiul din Ucraina deschide o nouă filă în istoria blowback-ului. Mercenarii recrutați din diverse colțuri ale lumii, inclusiv din America Latină, dobândesc în prezent experiență într-unul dintre cele mai tehnologizate conflicte ale secolului XXI.
Ei învață să opereze drone, să utilizeze arme inteligente, să planifice operațiuni coordonate sub foc intens. Dacă o parte dintre acești combatanți se va întoarce în cartelurile columbiene, mexicane sau în rețelele dizidente FARC, atunci blowback-ul nu va mai fi o problemă exotică în Orientul Mijlociu sau Asia Centrală, ci o amenințare directă la adresa Statelor Unite în emisfera vestică.
Paradoxul este că acest fenomen rămâne adesea ignorat până când efectele lui devin vizibile și greu de controlat. În fața urgenței imediate – înfrângerea unui adversar precum Rusia – guvernele occidentale acceptă riscuri pe termen lung, mizând pe ideea că „problemele viitoare vor fi gestionate la timpul lor”.
Dar istoria arată că aceste probleme viitoare apar întotdeauna și, de regulă, costă incomparabil mai mult decât beneficiul obținut pe termen scurt.
„Blowback” nu este doar o etichetă pentru greșeli de calcul; este o lecție repetată despre limitele politicii de putere. Fiecare generație pare să creadă că poate evita capcana, că poate controla forțele pe care le pune în mișcare.
Și totuși, de fiecare dată, cercul se închide: alianțele temporare nasc dușmani permanenți, iar armele date în numele securității ajung în mâinile celor care vor pune sub semnul întrebării chiar securitatea acelora care le-au furnizat.
www.cia.gov/resources/spy-glossary/
Sursa: COMENTARII – trenduri.blogspot.com
