Blonda de la Drept si-a schimbat vopseaua, dar naravul ba
Nu cred ca a mai ramas cineva din generatiile nascute in anii ’80 si ’90 care sa? nu fi absolvit Dreptul. Daca, prin absurd, sunt unii sau unele care sa nu fi trecut pe-acolo, este pentru ca?aptitudinile lor speciale pentru alte materii le-au rapit sansa de a ingrosa randurile somerilor cu capul burdusit de prevederi legislative. Cred ca a fost facultatea cu cea mai mare afluenta de fatuci dornice sa se instruiasca in stiinte juridice si de flacai cu ochelari, pentru care ocupatia de jurist-consult pe la vreo intreprindere mititica era maximum de parvenire in viata.
A fost o vreme – indelungata, intinsa pe mai bine de un deceniu – cand absolut toata lumea facea Dreptul. Ca prima optiune, ca a doua facultate, ca ocupatie pe langa un serviciu mai permisiv. In fine, ca mod de viata? Deveniseram o tara populata de armate de aspiranti la avocatie. In orice grup de zece tineri, opt aveau ceva de-a face cu specializarile juridice, in diversi ani de studiu. Fiecare putea sa spuna, indiferent cu ce se ocupa, ca jumatate din? colegii sai de munca studiasera la Drept.
Facultatile particulare au exploatat din plin de preferinta asta nebuna pentru meseria de avocat. Au incasat taxe frumusele de la sutele de mii de studenti care voiau sa-si satisfaca pasiunea fara a da examen de admitere. Si, in general, fara a suporta rigorile unui parcurs studios care la facultatile de stat era mult mai drastic si mai exigent.
Nu stiu cand a incetat tineretul patriei sa mai doreasca cu ardoare sa profeseze la bara, imbracat eventual in roba, aparand interesele unui client cu bani grei, care intretine o relatie din cele mai proaste cu legea. Am o banuiala ca nu neaparat pentru meseria de magistrat se pregateau fetele studioase ale patriei, care surclasau in fiecare an succesul de casa al peliculei americane „Blonda de la drept” prin grosimea randurilor de blonde, brunete, roscate, satene ce frecventau cursurile de profil. Sub podoabe capilare de cele mai neasteptate nuante, aceeasi idee fixa, sadita de parinti sau imprumutata de la colegii de aceeasi varsta: sa ne facem avocati. Cu orice pret, si indiferent de aptitudini.
Nu stiu cand a luat sfarsit, zic, apetenta asta pentru ipostaza de om al legii, carand dosare in instanta, citind maldare de hartii, auzind mii de versiuni despre diverse fapte din cele mai reprobabile,?plictisindu-se de moarte?la povestea vietii a tot soiul de indivizi, dar si – deliciul suprem al slujbei – incasand onorarii grase pentru prestatia din sala de judecata. Cert este ca apetitul natiei june pentru toate cele de mai sus s-a cam epuizat. La Brasov, o dovedeste caderea libera in care se afla specializarea cu pricina fata de alte sectii, nou introduse de diriguitorii universitari. Asa cum arata statistica inscrierilor la Universitatea „Transilvania”, concurenta cea mai acerba se inregistreaza la „Comunicare si relatii publice”, o specializare noua din cadrul Facultatii de Drept si Sociologie. Unde, pentru un loc bugetat, se vor bate nu mai putin de 26 de candidati. In conditiile in care o facultate precum Industrializarea Lemnului, la care se inghesuiau candva iubitorii de natura, dar care ignorau optiunea ecologica, nu a reusit sa-si completeze anul acesta locurile scoase la concurs.
Se poate ca ultimii sa simta ca sfarsitul padurilor, deci si al obiectului muncii, este pe terminate in vremurile astea de defrisare indracita, animate de pasiunea imobiliara. Dar este cert sa pasiunea pentru aspectele oculte si banuite banoase ale relatiei avocat-client s-a transformat in preferinta pentru ceva mult mai la vedere precum comunicarea si relatiile publice.
Evident, fiind vorba despre banalul act de a comunica, fiecare se considera inzestrat de natura cu toate ingredientele ce asigura reusita. Relatia obscura dintre aparator si clientul infractor, banuit de larghete de mana cand se afla la ananghie, vrea acum sa se expuna. Sa fie vazuta. Pe sticla, pe hartie, pe orice suport.
Societatea romaneasca este de mult un spatiu in care se vorbeste tot mai stricat, dar geme de specialisti in comunicare.
Vifor Rotar
