Blamarea permanentă a poporului român duce la victoria celor care vor să îl distrugă!

În spațiul public românesc apare tot mai des tendința de a pune la stâlpul infamiei întregul popor pentru calitatea îndoielnică a produselor media și muzicale care domină topurile.
Într-o postare recentă, jurnalista Iosefina Pascal lansa o critică dură la adresa societății, afirmând direct:
„’Choke me’ și ‘Bagă Ranga’ au fost compuse de români.
Deci, conform melomanilor de mare angajament din România, am produs satane și manele. Care au luat cele mai multe voturi din partea publicului.”
La o primă vedere, cifrele și audiențele par să îi dea dreptate.
Autoarea continuă pe același ton, taxând ipocrizia colectivă prin exemple concrete:
„România e aceeași țară în care părinții și bunicii își duc copiii și nepoții la Erika Isac, Gheboasă […] aceeași țară în care multe milioane de români se uită la Insula Iubirii, Las Fierbinți”.
Întrebarea care se naște natural însă este: sunt oare românii vinovați pentru că s-au executat tehnici de manipulare agresive asupra lor?
Răspunsul este categoric: nu.
Nu putem vorbi despre o vinovăție conștientă a unui popor, ci despre un experiment de inginerie socială pe termen lung.
Blamarea permanentă a românilor nu face altceva decât să servească intereselor celor care vor să finalizeze acest experiment de distrugere a identității noastre.
Câți oameni pot rezista, cu adevărat, unor tehnici de manipulare agresivă care au acaparat întreaga țară, de la sistemul de învățământ și până la stațiile radio și televiziuni?
Pentru a rezista unui asalt mediatic axat pe vulgaritate și senzațional, un cetățean are nevoie, în primul rând, de o educație sănătoasă.
Iar aici apare marea fractură istorică a României.
De unde să vină această educație?
Nu putem analiza comportamentul publicului de astăzi fără să privim în spate.
Timp de 45 de ani, regimul comunist a măcelărit elitele intelectuale, a decapitat vârfurile gândirii libere și a aplatizat mințile prin cenzură și uniformizare.
Ulterior, în ultimii 35 de ani, un marxism mascat, îmbrăcat în haine capitaliste și globaliste, a preluat ștafeta.
Acest sistem a contribuit decisiv la crearea „omului nou”: o trotinetă fără direcție, un rucsac în spate, un individ dezrădăcinat, lipsit de repere identitare și morale.
Când Iosefina Pascal acuză publicul că a validat non-valoarea sau că nu a reacționat, de exemplu, atunci când Laura Bretan „a fost eliminată la preselecțiile din România pentru că promova valorile conservatoare”], ea omite să taxeze arhitecții acestui sistem.
Românii nu au ales în mod liber degradarea culturală; lor le-a fost confiscată, treptat, capacitatea de a discerne.
Când alternativa culturală este îngropată, iar pe ecrane și în căști se pompează non-stop divertisment facil, publicul devine o victimă, nu un complice.
A blama românii pentru degradarea culturii actuale este ca și cum ai blama un pacient pentru boala administrată în doze mici de către medici de rea-credință.
Dacă continuăm să ne acuzăm unii pe alții, facem exact jocul celor care vor să ne dezbine și să ne distrugă definitiv spiritul.
Soluția nu este degetul arătat acuzator spre mase, ci reconstrucția educației și înțelegerea faptului că poporul român trebuie salvat și ghidat, nu condamnat.

Autor: Maria Cristea
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us