Bizonul și Delta
Ani de zile, bizonul mioritic a fost „pios”. Și-a descoperit latura profund creștină, motiv pentru care a năvălit constant la Prislop, pentru o doză sfântă de mici și manele. Asaltat, bietul locaș mânăstiresc s-a transformat, fără voia lui, într-un festival al ipocriziei și prostului gust.
Nevoia de a fi în trend l-a determinat pe bizon să o chinuie pe mă-sa mare, care a fost silită să mute mobila prin bucătărie, să tragă frigiderul, doar-doar găsește chipul călugărului pe pătrățica murdară și uleioasă de faianță. Între timp subiectul a căzut în desuetudine, așa încât era nevoie de alt hobby. Și ce poate fi mai cool decât să fii ecologist. Așa că, ce și-a zis bizonul: hai în Delta, la Sfântul.
Pentru că sunt altruistă îți spun, bizonule, că nu e de tine. Crede-mă… Nu ai șosele, deci nu poți să îți plimbi bolidul pe acolo. Plaja e la vreo 2 km de pensiune și mergi numai pe nisip, așa că Iubi nu își poate exhiba nici sandalale Jimmy Choo nici papuceii cu blăniță. Nisipul nu facă bine blăniței….
Sun țânțari, bizonule, așa că mi-e teamă că silicoanele lui Iubi sunt în pericol, nu știi ce pot face fiarele astea… Pe plajă, bizonaș drag, nu îți vinde nimeni porumb fiert și nu are cine să îi facă masaj la tălpi lui Iubi. Nu urlă manelele. Mai mult, la una din cele două terase se ascultă (ce oroare, știu…) jazz în surdină.
Ce să vezi, bizonaș, uneori, pe plaja sălbatică, vin să se odihnească vacile satului. O companie total nepotrivită, nu-i așa? (cred că și pentru Iubi ar fi greu, nu doar pentru văcuțe…). Ce mai tura-vura, eu te rog, bizonaș, să ne lași Sfântu nouă, fraierilor care muncim tot anul, cu gândul la bucata asta de rai, în care singura muzică ce se aude este a mării.
Vrem să stăm linișțiți, bizonule, să citim cărți, cărți adevărate, cu pagini și coperți (repede la „goagăl” să vezi ce sunt alea). Nu vrem să te auzim cum urli la mă-ta la telefon, povestindu-i ce ai mâncat aseară și cât de mult ai băut. Nu vrem să vedem rochiile mulate ale lui Iubi, nici pedichiur„ atent concepută, ce reproduce „Răpirea din serai”.
Când ajungem acolo noi, fraierii, care plătim impozite (știu, știu, te cutremură acest cuvânt) vrem să stăm linișțiți, cu gândurile noastre, cu oboseală noastră și cu marea.
Și, mai ales, bizonule drag, nu vrem să te vedem cum distrugi totul în jurul tău, cum arunci pet-uri în mare și țigări în nisip, cum scuipi pe unde apuci, cum urli la restaurant în timp ce infuleci mici și bei bere, că după aceea să râgâi satisfăcut de viață de ecologist.
De aceea, bizonașule, nu vrei să te duci tu… unde ți-e locul?
La Mamaia?
Adriana Stoicescu, Magistrat
Sursa: art-emis.ro
