BINE C-AM SCĂPAT!
Până una-alta, trebuie să recunoaștem: am avut noroc! Nu a ieșit un suveranist președinte. Altfel, vai de noi!
Țara s-ar fi scufundat în haos, prețurile ar fi luat-o razna, euro ar fi urcat, deficitul s-ar fi umflat, iar investitorii ar fi fugit care încotro.
Dar, iată, am scăpat!
Trăim liniștiți într-o economie stabilă, cu un leu puternic, un stat eficient și politicieni responsabili. Aproape că nu ne mai încape recunoștința.
Avem specialiști:
# în datorii,
# în inflație,
# în fonduri pierdute și
# în conferințe cu grafice colorate.
Suntem protejați de americani… care tocmai își fac bagajele.
Avem parteneriate strategice care ne țin loc de industrie și discursuri europene care sună tot mai exotic, într-o țară unde o școală se prăbușește, înainte să fie inaugurată.
Dacă ar fi câștigat un suveranist, eram izolați, mâncați de Gogol și Puskin.
Așa, stăm perfect integrați: ne izolează viața însăși, cu salarii minime și prețuri maxime.
Noroc, mare noroc, Monșer!
Am rămas o țară sigură, predictibilă, democratică — în care totul se prăbușește cu respect față de proceduri.
Bilanț provizoriu:
Ne-au scos din rândul celor cu vize, ne lasă acum și fără umbrela americană, euro se cațără spre 5,1, inflația toacă veniturile la 10%, deficitul trece lejer de 8%, datoria externă rupe record după record, iar investițiile zac, paralizate între promisiuni și scandaluri.
Când americanii reduc trupele, ni se spune că e „o ajustare tehnică”.
Dacă banii lipsesc, e „o tranziție bugetară”.
Când prețurile cresc, e „un context internațional dificil”.
De fapt, e doar o realitate de care nu mai vrem să fim conștienți: suntem o țară administrată prost.
Nimic nu încălzește o iarnă fără bani, nu repară o școală fără profesori, nu vindecă un spital fără medici.
Și, în mijlocul acestui dezastru perfect administrat, guvernanții își țin discursurile: ne-au salvat, spun ei, și o rostesc cu aceeași seninătate cu care un piroman povestește cum a încălzit cartierul, după ce i-a dat foc.
În iarna lor, la mine e încă verde crud, nu pârjol!
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
