Basarabia sau Moldova?
EUROPA ESTE MOLDOVA ȘI MOLDOVA ESTE EUROPA. NIMIC DESPRE ROMÂNIA. CU CE DIFERĂ PROPAGANDA UE DE CEA A URSS? EDITORIAL
Motto:
„De pe banca școlii-n care limba mamei au furat
Cu cerneală înroșită de minciună și păcat,
Vă scriu, doamnă, astăzi, carte, dar o scriu cu brațul drept
Căci cu stângul îmi șterg ochii și o lacrimă pe piept!” (Scrisoare din Basarabia)
Doamna Roberta Metsola de la Parlamentul UE a venit duminică, 21 mai 2023, la Chișinău s-o susțină pe doamna Maia Sandu de la Președinția Republicii Moldova într-un miting de proporții care să facă vădită dorința fostei republici sovietice de aderare la UE și la blocul vestic, pe fondul războiului ruso-ucrainean.
Pe același fond, Republica Moldova a solicitat oficial în martie 2022 să adere la UE, în același timp cu Ucraina și Georgia. Cererea a fost acceptată la Bruxelles, dar dezavuată la Tiraspol.
Este foarte clar că Republica Moldova nu va putea adera la UE în granițele ei recunoscute pe plan internațional, căci Transnistria, entitate aflată sub ocupație militară rusă, va decide să iasă din subordinea Chișinăului – de facto, nici nu a mai fost în relații de subordonare față de capitala Republicii Moldova cel puțin de la Declararea Independenței (2006), dacă nu chiar de la războiul civil din 1992.
La 3 martie 2022 Chișinăul a făcut cerere de aderare la UE. La 4 martie 2022 Transnistria a cerut ca independența să-i fie recunoscută și de Chișinău.
La începutul anului 2023 au existat provocări în regiunea transnistreană între partea ucraineană și cea rusă (ucrainenii au zis că rușii vor destabilizarea Transnistriei, rușii au acuzat o operațiune ucraineană sub steag fals).
La 19 februarie 2023 a avut loc un mare miting „pentru pace” și împotriva Maiei Sandu la Chișinău, organizat de Marina Trauber de la Partidul ȘOR (al oligarhului rus/israelian Ilan Șor).
Iar la 21 mai 2023 a avut loc, probabil în replică, manifestația pro-UE și pro-Maia Sandu ținută în fața Guvernului și în Piața Marii Adunări Naționale, în prezența președintei Sandu și a șefei Parlamentului UE, Roberta Metsola. Cu această ocazie, Metsola a afirmat „Europa este Moldova. Moldova este Europa. Moldova nu este singură. Împreună putem face față la orice”.
Mesajul Parlamentului UE, pe larg:
„Dragi cetățeni ai Republicii Moldova (Dear people of the Republic of Moldova), dragi europeni, sunt atât de mândră să fiu cu voi astăzi, în fața acestei mari, mari adunări de oameni care cred într-un viitor european pentru Moldova. Am venit astăzi aici pentru a sta alături de d-voastră și de Maia Sandu ca să vă transmit următorul mesaj: Europa este Moldova. Moldova este Europa. E-u-ro-pa! E-u-ro-pa! (slogan rostit direct în limba română, n.r.) Suntem aici pentru a confirma alegerea voastră europeană, pentru a sprijini alegerea d-voastră de a vă alătura Uniunii Europene ca stat membru, pentru a sublinia faptul că drepturile d-voastră merită aceeași protecție pe care apartenența la UE le-o conferă tuturor celorlalți cetățeni ai Uniunii noastre.
Pentru ca tinerii din Moldova să aibă același acces la oportunități ca și copiii mei. Europa este familia d-voastră și e dreptul d-voastră să alegeți destinul țării d-voastră. D-voastră alegeți Europa și Europa vă va întâmpina cu brațele și inimile deschise. Nu există puteri mari și puteri mici în Europa. Noi credem în oportunitate pentru fiecare, în egalitate și libertate. Iar aici e vorba despre ambele părți: d-voastră veți aduce o parte din Moldova în Europa și veți face Europa să fie mai puternică.
Noi credem în aceleași valori, împărtășim aceeași viziune, iar viitorul nostru este unul comun. Împreună putem face față la orice. De vreme ce Moldova este parte din familia noastră europeană, această familie va fi întotdeauna alături de d-voastră. Moldova nu este singură. (slogan spus în engleză și română, n.r.)
Sunt onorată să mă aflu aici alături de Maia Sandu. Maia este o femeie care întruchipează ce înseamnă să fii european, un lider care inspiră, un președinte care are curajul de a schimba cursul istoriei în Moldova și care va schimba fața Europei.
Maia, doamnă președintă, doresc să stau chiar lângă d-voastră atunci când țara d-voastră minunată va deschide oficial negocierile de aderare, să sperăm că în cursul acestui an!
Și, pe parcursul acestui proces, dați-mi voie să vă asigur că veți găsi întotdeauna un prieten adevărat și un aliat în Parlamentul European. Unii dintre colegii mei se află astăzi aici.
Noi suntem mândri să fim cei mai mari susținători ai aderării d-voastră la UE, deoarece noi înțelegem și credem în puterea de transformare pe care extinderea UE o aduce. Noi știm ce înseamnă asta pentru d-voastră și d-voastră înșivă ați demonstrat-o venind astăzi aici. Și astfel, fiind adunați astăzi aici în această zi memorabilă pentru a transmite un mesaj pro-european comunității internaționale, vă las răspunsul Parlamentului European:
Țineți-o tot așa! Fiți neclintiți! Moldova nu este singură (slogan spus în engleză și română, n.r.).
Vă mulțumesc pentru credința voastră. Nu vă vom dezamăgi. Vă mulțumesc!”, a transmis președinta Parlamemtului UE de la tribuna adunării „Moldova Europeană” de la Chișinău, duminică, 21 mai 2023.
Declarație este postată video și pe Twitter, de unde am tradus liber.
Ispita integrării globale prin minciuna locală
O spun dinainte de integrarea României în UE și o voi spune indiferent de contextul istoric sau politic, indiferent de ce vor crede despre mine cei care nu sunt obișnuiți să gândească critic, ci se mulțumesc să mestece clișee pe care le regurgitează fără să le priceapă: Republica Moldova nu este republică, este o parte din Basarabia, care la rândul ei este jumătatea estică a provinciei românești Moldova. Când spui „Moldova” spui provincie geografică, iar când spui „moldovean” spui „român din Moldova”. Până nu ne vom întoarce la acest adevăr simplu, vom trăi în minciună și tot ce vom clădi bazat pe minciună va avea picioare scurte.
De la RASSM la RSSM și până la RM, același fir roșu – care nu poate deveni albastru!
Singura care a pompat în ideea statalității moldovenești anti-românești a fost URSS, acea structură ateistă, mincinoasă, agresivă și amorală care a rupt România și Polonia în două în ultimul război mondial, bazându-se pe punctele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov.
În perioada interbelică, atâta vreme cât Basarabia a făcut parte din Regatul României alături de întreaga Moldovă, URSS a construit dincolo de Nistru o republică „moldovenească” în Transnistria, autonomă în cadrul Ucrainei. Se numea RASSM și avea drept scop să îi atragă pe basarabeni spre integrarea sovietică, arătându-le că pot avea o republică „moldovenească” în cadrul URSS.
După 1940 și 1944, când URSS a anexat Basarabia și Nordul Bucovinei, RASSM a fost desființată, o mică parte a acesteia – actuala Transnistrie – fiind alipită noii RSSM rezultate din ciopârțirea Basarabiei. Practic, Basarabia centrală a fost alipită Transnistriei și a devenit „Republica Sovietică Socialistă Moldovenească”, iar sudul și nordul Basarabiei au fost alipite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Un fel de „încurcă-i, drace!” pentru ca oricând poporul român din Basarabia ar mai fi vrut să se unească cu România să nu poată s-o facă de teama pierderii Transnistriei, dar nici Ucraina să nu vadă vreodată cu ochi buni unirea RSSM cu România de teamă să nu piardă bucățile din Basarabia și Bucovina pe care i le-a alipit URSS și la care ține și astăzi cu dinții.
Republica Moldova, ca invenție a lui Stalin pe teritoriul României, e tot atât de „legitimă” ca Republica Zaporojia, ca invenție a lui Putin pe teritoriul Ucrainei
Ce avem noi astăzi?
Avem statul independent și neutru – cel puțin declarativ – Republica Moldova, rezultat în urma dizolvării URSS din 1991, care are granița republicii sovietice trasate de Stalin prin ciopârțirea Basarabiei în 1944.
A existat în anii 90 o scurtă fereastră de oportunitate ca acest teritoriu să se unească cu România, dar la București era instalată o putere pro-rusă condusă de Ion Iliescu, iar dincolo de Prut a izbucnit războiul de secesiune a regiunii transnistrene a Republicii. Conflict ulterior înghețat, dar care trenează până azi și va fi reactivat în cazul aderării la UE, din cauză că transnistrenii – sau autoproclamatele lor autorități – vor să adere la Federația Rusă pe modelul „republicilor” Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojia, care și-au votat aderarea la „uniunea cealaltă” în toamna anului 2022.
În același context de ocupație militară rusă în care se află și Transnistria până azi – nu discutăm despre „legitimitatea” acestor demersuri, ar fi inutil deoarece doar „dreptul forței” va tranșa situația la finele războiului ruso-ucrainean, când vom avea învingători și perdanți, precum și un nou status quo inclusiv în ceea ce privește împărțirea teritorială.
Dezintegrare pentru Integrare. De această dilemă nu puteți scăpa
Ne putem pronunța însă asupra oportunității aderării celuilalt stat românesc (republica pruto-nistreană) la UE. Din capul locului, fără a emite judecăți despre cât de bună sau ne-bună este UE, vom spune tranșant că Republica Moldova n-ar trebui să-și urmeze acest deziderat decât prin intermediul reunificării româno-române, iar nu via Bruxelles, ocolind Bucureștiul.
Tot acest teatru al ipocriziei ieftine în care ne prefacem că Stalin a avut dreptate și jumătatea-de-Moldovă chiar este un stat aparte cu un popor aparte este descalificant pentru România și amatoristic, dacă nu chiar condamnabil, pentru UE.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost condamnat, cu tot cu nefastele-i consecințe, la finele Războiului Rece de către toate puterile implicate, inclusiv de Rusia. Anularea consecințelor infamului pact presupun reunificarea româno-română.
Dacă UE alege să integreze o republică sovietică fără statalitate prealabilă, în disprețul dreptului istoric și al dreptului de neam, atunci UE nu face decât să preia un stat artificial creat de Stalin și, prin aceasta, să gireze un secol de propagandă rusă ca pe un adevăr legitimat de Occident.
Este descalificant pentru UE, care lezează interesele unui stat deja membru, România.
Este descalificant și pentru „Republica Moldova” care, în libertatea ei post-sovietică, din mândrie sau din pură bișniță locală, alege să perpetueze niște erezii sovietice inclusiv în fața Occidentului: statalitatea, poporul și limba „moldovenești”, niște invenții ieșite din laboratoarele ideologice ale NKVD.
Luarea acestora de bune la nivel de UE și acceptarea lor ca adevărate de către toate statele membre ar însemna și apusul statalității României în termenii consacrați de istoriografia națională.
Oportunitatea, mai presus de morală?
Adepții înfocați ai aderării „Republicii Moldova” la UE vor argumenta că e mai bine ca Reunificarea româno-română să se facă în interiorul UE sau că pur și simplu Chișinăul are nevoie să fie în tabăra occidentală în fața tăvălugului rusesc care îi amenință vecinătatea.
Dar chiar așa, CU ORICE PREȚ, călcând peste cadavrul idealului național al României Reîntregite?
Dacă intențiile actualilor „patrioți UE” erau sincere, ar fi trebuit început procesul integrării prin Unire încă dinainte de 2007 sau cel târziu până în 2020.
Chișinăul a preferat să se complacă în tezele pro-ruse ale „suveranității” (anti-România) și ale „neutralității” (anti-NATO) sugând și de la Vest și de la Est până la explodarea bau-baului ruso-ucrainean, care amenință nu doar statalitatea Ucrainei ci și pe cea a R.M.
Deși înainte de 2022 chiar Maia Sandu se ferea să vorbească tranșant despre identitatea română a teritoriului pe care îl conduce, iar după începutul „operațiunii militare speciale” ruse a ezitat să impună sancțiuni Rusiei, deodată s-a trezit în dânsa urgența unirii, dar numaidecât cu Bruxelles-ul, peste capul Bucureștiului.
Nu vi se pare suspectă mișcarea?
Și cu „moldovenismul” sovietic în valiză, și cu valiza în căruța europeană?
UE e chiar atât de ignorantă încât să legitimeze tezele URSS?
Faptul că „Republica Moldova” e încă disforică de gen la peste 30 de ani după căderea URSS nu mă surprinde, ba chiar mă amuză. Comunismul e un cancer care mai produce metastaze chiar și după extirparea tumorii.
Avem și noi foști comuniști notorii mascați în mari liberali și pro-occidentali. Și până la urmă nu e vorba de ce crede Maia Sandu, ci de felul în care înțelege ea să reprezinte doleanțele electoratului: un electorat mankurtizat (spălat pe creier) atât de reminiscențele propagandei sovietice, cât și de propaganda pro-rusă fățișă sau chiar de cea europeană insidioasă, care acreditează ideea că poți să te identifici drept ce vrei tu, important e să te minți cu mândrie.
Ce mă îngrijorează pe mine e faptul că UE acreditează, de la cel mai înalt nivel politic, noțiuni mincinoase construite de ideologia URSS, precum: „popor moldovenesc”, „statalitate moldavă”, „țară” moldavă, „autodeterminare” moldavă, Confuzia voită între Republică și „Moldova” (dintre care „o parte” deja se află în UE pentru că se află în România), sintagme din cale-afară precum „Viitor european pentru Moldova” (înseamnă că ieșenii trăiesc în viitor și chișinăuenii, în trecut?) sau „familie europeană” (câtă vreme fiica est-moldoveană nu-și recunoaște Mama România), „stat membru” al Uniunii dar nu regiune membră a României, transmiterea unui mesaj pro-european dar anti-românesc etc.
Uniunea sovietică europeană sau doar comunism de școală nouă?
Alte aberații în care UE nu minte la modul sovietic, ci la modul „comunist de școală nouă”, sunt „valorile europene” și „egalitatea între puteri mari și mici”.
Trecem peste teoria Europei cu mai multe viteze, acreditate chiar de Bruxelles, precum și peste faptul că România, deși este a 7-a țară ca mărime din UE, este ținută voit pe (pen)ultimul loc din UE, fiindu-i rezervat statutul de piață de desfacere și colonie a Vestului.
Despre libertate în UE vorbesc de la sine condiționalitățile din PNRR, în numele cărora Justiția a fost subordonată dreptului „comunitar” și nu Constituției Naționale, pentru a oficializa căsătoriile dintre homosexuali sau „separarea copilului de familie”.
Inocularea obligatorie cu seruri experimentale, distrugerea Deltei Dunării de Canalul Bîstroe-Chilia, impunerea cerealelor ucrainene în detrimentul celor românești, impunerea cotelor de imigranți ne-europeni sunt doar câteva „exemple” de diktat UE.
O familie nu face așa ceva. O familie nu amenință cu scoaterea Poloniei din circuitul fondurilor europene pe motiv de nesupunere față de politica LGBT sau a Ungariei pe motiv de nesupunere energetică și economică. Valori „europene”? Ursula von der Leyen a anunțat în 2020 că viitorul UE este al homosexualilor, al pactului verde (ecologist european) – adio libertate de mișcare și drepturi de proprietate – și al „drepturilor sexuale și reproductive”, adică al egalității/schimbării de gen și al contracepției/pruncucidereii.
Populației creștin-ortodoxe și conservatoare dintre Prut și Nistru i s-a explicat ce înseamnă în noua limbă de lemn „viitorul comun”, sau este lăsată să creadă orbește în miturile „bunăstării” și „siguranței”, deși o singură comparație onestă între județele și raioanele „Întregii Moldove” ar trebui să lămurească pe oricine despre viitorul ratat al Moldovei de vest la 16 ani după integrarea în Vest.
Cum se simt oare moldovenii pe care i-am bătut la cap că Basarabia (Moldova de Est) e România acum când li se spune în aceeași limbă română că Moldova e Europa?
Atât în anii 90, cât și înainte și după 2007, puținele dar perenele forțe patriotice au pompat pe ideea că limba noastră-i cea română și că Moldova (de Est) este România. Inclusiv în anul 2018, Centenar al Marii Uniri, fenomenul acela declanșat la Chișinău pe 27 Martie / 9 Aprilie 1918, am asistat la un fenomen de nestăvilit în care primării ale unor localități din „Republică” semnau declarații simbolice de Unire cu Țara.
Intervine Rusia în Ucraina în 2022 și, în loc să intensificăm discuția despre Unirea româno-română, singura care a mai salvat o dată Basarabia de intrarea în malaxorul descompunerii regionale, deodată apar desele vizite Iohannis-Sandu și asigurările că România va sprijini „Republica Moldova” la orice, fie la înfruntarea rușilor, fie la „parcursul european” pe cont propriu.
Adică România să dea totul pentru „frați”, în timp ce frații o folosesc drept trambulină către Uniune fără Unire și Familie fără Rudenie. Interesant…
Și toată vânzarea și trădarea asta de neam se petrece în timp ce Parlamentul European face declarații „ferme” despre… deschiderea negocierilor de aderare… probabil în acest an. (!) României i-a luat cam două decenii încheierea „foii de parcurs” către integrare.
Deceniile nu sunt un orizont destul de palpabil pentru Chișinău, mai ales în urgența actualei babilonii regionale și mondiale! Ca să nu mai zic că, matematic, romantica declarație metsoliană că „Europa este Moldova, Moldova este Europa” se rezumă la formula „Europa este Europa”. Dar unde-a dispărut Moldova din discuție?
Nu doar confuzia dintre Republică și întreaga Moldovă e periculoasă, ci și antonimia falsă european – moldovean (român)
Din punct de vedere pragmatic, fiecare nație din Europa este europeană prin naștere. Nu poți să îi „agăți” pe niște europeni care locuiesc aici de peste 2000 de ani, fie că le zici români sau moldoveni, cu promisiunea viitorului lor „european”. Eu înțeleg că Bruxelles-ul nu face intenționat diferența nici între Uniune și Europa (care ar cuprinde și Misk, Kiev, Belgrad, Istanbul, Moscova etc.), dar și europenii neaoși se cam lasă prostiți cu promisiunea „europenizării” lor, de ca și cum ar fi niște triburi nomade cu origine „extra-comunitară”! Dacă am înțelege mai mult din naționalismul „sănătos” despre care Iohannis vorbea paralel cu subiectul, am ajunge la axioma că suntem europeni doar în măsura în care suntem români și ne-am cultiva cu mai mult respect identitatea noastră națională, singura noastră legitimație de apartenență la „marea familie” europeană.
Dacă Bruxelles recunoaște „Republica” Moldova ca stat membru UE cu drepturi egale cu România, nu ar trebui să recunoască și Republica Democrată Germană ca subiect separat de Germania Federală, Catalonia ca stat separat de Regatul Spaniei sau chiar Țara Bascilor?
La finele Războiului Rece, un alt stat artificial creat de URSS în Europa a fost desființat sau „integrat european” prin contopire: Republica Democrată (socialistă) Germană. În fiecare an se sărbătorește – inclusiv de către Klaus Iohannis – Reunificarea Germaniei și Căderea Zidului Berlinului ca o mare victorie a Europei Unite. De ce o atare vindecare de trecutul totalitar nu se poate opera și prin Reunificarea României? Veți spune că ceea ce îi este permis zeului nu îi este permis și boului. Dar tocmai v-a asigurat președinta Parlamentului UE că „nu există puteri mari și puteri mici” în Europa. Cum ar veni: Ce mi-e Germania, ce mi-e România? Tot o apă și-un pământ! Iar voi ați crezut propaganda în dauna uzului rațiunii
Autor Vlad C.
