Baronii sindicali știu să-și apere privilegiile la fel ca cei ai partidelor…
Ieri,16 iunie 2025, am asistat la o întrevedere a liderilor sindicali cu președintele Nicușor Dan. Agenda a cuprins, in extenso, chestiuni referitoare la măsurile fiscal-bugetare ce se cer luate pentru reducerea deficitului bugetar excesiv. Imposibil de suportat…
În final, sindicaliștii au comunicat că nu sunt de acord cu măsurile de austeritate avute în vedere pentru perioada următoare.
Dacă nu se va ține cont de punctul lor de vedere, precum au afirmat purtătorii de cuvânt ai acestora, ei vor trece neîntârziat la greve și proteste.
De această dată, statutul ca parte în dialogul social al sindicatelor este pus sub un mare semn de întrebare. N-au dialogat nimic despre cum vor sprijini depășirea situației critice în care se află țara, ci,fără perdea, au amenințat cu reacții punitive dacă cineva se va atinge de salarii și sporuri.
Nici n-au vrut să audă de reducerea celor peste treizeci de sporuri primite de salariații din sectorul public ce constituie un efort bugetar de aproape 14 miliarde de lei.
Despre recalibrarea anvelopei salariale, nici n-au vrut să audă cu toate că cheltuielile cu personalul reprezintă un efort bugetar de 167 miliarde de lei și că acestea au fost majorate cu aproape 25 % , „dintr-un condei”, în cursul anului trecut, fără un studiu temeinic de impact…
Sindicatele nu par deloc interesate de faptul că statul român cheltuie anual cu 152 de miliarde mai mult decât încasează și că este obligat să se împrumute masiv pentru acoperirea acestei găuri uriașe.
Se repetă, parcă, situația din anii ’90, când sindicaliștii din industrie au tot cerut salarii fără ca unitățile lor de producție să realizeze „marfă vândută și încasată” pe măsura volumului acestora.
S-a urmat, concomitent, o strategie derulată după sloganul „Nu ne vindem țara!”, soldată, precum se știe, cu celebrele liste ale Băncii Mondiale cu întreprinderile industriale ce trebuiau lichidate din pricina datoriilor imense pe care le-au acumulat.
Acum, ȚARA este într-o situație similară iar sindicatele din sectoarele bugetare repetă partitura organizațiilor sindicale din întreprinderi de acum câteva decenii ca și cum ar viețui într-un univers paralel….
Dialogul social nu implică, oare, și cerința solidarității ?
Sau, poate, baronii sindicali, la butoane de decenii, știu să-și apere privilegiile la fel ca cei ai partidelor….
Pirau Toma
