BARBUT DE SANCHI

BARBUT DE SANCHI

0 66

?


Laptopul functiona ca naiba. Apasam o data pe soricel – asta-i mous-ul mai carpatin, pentru cei ce si-au completat studiile cu ajutorul telenovelelor si al filmelor in care americanii ii bat pe arabi – si aparea gonflabilul president in profil, cu ochiul de vultur de oceane cu pleoapa de pirat la vedere, caraind natiunii fulgere de aur.


Mai apasam o data si aparea din celalalt profil, cu ochiul de vultur de uscat carpatin scrutand zarile tarii ca sa vada daca mai exista vreo aviara inafara de a sa.


Apasam inca o data si acelasi personaj se holba la mine ca o poza de buletin, rumegand niste uscaturi ce reprezentau viitorul patriei in prezenta sa.


La a patra apasare se arata cu spatele la mine, tulind-o spre busuioace de dres. Elena Udrea il insotea carand valijoara cu biletele de papagal pe post de prezervative defecte, o sticla cu rom si ceva valuta, bani negri pentru vremuri de bejenie.


In dreapta paraia o motocicleta, in stanga falfaia un stol de cocori incercand sa se intoarca pe la cuiburi.


Pe la orizontul dinspre Pipera se infoia o noua generatie, in partea cealalta grabind arbitrul Tudor sa intre in joc print-un tunel de aplauze iudeo-maghiare.


Banuind ca sunt virusat am scos siguranta din tabloul principal al blocului, fara sa tin cont ca astfel intrerup veselia vecinului de la parter care, impreuna cu familia, tocmai se tavalea de ras prin apartament vizionand un episod din serialul “Corida portocalie”.


Era episodul in care nu se mai stie care-i taurul si care-i toreadorul. Amandoi se baligasera din plin si servitorimea nu mai prididea sa le spele pacatele.


Vecinul isi intrerupse tavaleala de ras ca sa ma ia la rost pe chestia sigurantei. Imi arata ca eu nu fac parte din oligarhia politico-financiara a blocului ca sa ma joc cum ma taie capul cu starea locatarilor. Ii expusei durerea mea, dar vecinul ma linisti, lamurindu-ma ca aparitia de pe laptopul meu a virusat o tara intreaga incercand sa faca pe taurul si pe toreadorul in acelasi timp si la un loc, asta fiind un caz banal pentru psihiatri, numit de ei paranoia. Asa ca ar fi cazul sa pun urgent siguranta la loc, folosind o lita noua, ca nu cumva sa mai apara si alte mumii ale istoriei printre oamenii normali.


M-am intors la domiciliu, am inlocuit lita de la siguranta cu una groasa ca obrazul celor descrisi la inceputul intamplarii, am pus siguranta la locul ei, cu speranta ca orice scurtcircuit sa se petreaca de acum incolo doar unde trebuie, dupa care am strans lapul si mi-am dat silinta sa gandesc doar cu ajutorul meu.


Printre alte idei de doi bani mi-am amintit de vechiul meu tricou de marinar cu care faceam pe nebunul in tinerete plimband pipite cu barci de inchiriat pe lacurile tarii. Am scos din fundul dulapului tricoul si l-am imbracat. Dupa care m-a apucat bazdacul. Am adunat scaunele din toata casa, le-am pus unul peste altul si m-am cocotat pe ele. Eram acum deasupra intregii lumi normale.


E drept ca ma cam clatinam acolo sus, dar mi-am facut curaj cu o jumatatica de rom. Dupa care am mai ras o jumatatica si m-am pus pe cantat manele – in halul in care ajunsesem doar de asta mai eram bun – si pe balmajit discursuri tampite. Chestiile astea au facut-o pe nevasta-mea sa alerteze populatia blocului care m-a dat jos, fara referendum, ca sa nu cad de la sine, ca o para malaiata ce ajunsesem, si sa dau foc cladirii.


A doua zi, trezit din betii – a romului si a inaltimii – am bucatatit tricoul de marinar, l-am ingropat intr-un fund de codru scapat ca prin minune de defrisarea retrocedarilor si am deviat un torent peste stanca fixata deasupra gropii. Asta ca sa nu-l mai imbrace fiul meu si sa o pateasca la fel ca mine sau chiar mai rau.


Caci se pare ca in unele tricouri de marinar zace samanta vacii nebune.


?


Dan Bota


?

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.