Așteptăm să vină nemții, francezii sau olandezii să ne învețe să creștem...

Așteptăm să vină nemții, francezii sau olandezii să ne învețe să creștem porci, vaci și oi…

0 95

România stăruie în a-și ignora datoria de a-și plănui propriul viitor și se bazează pe bunele intenții ale unor capitale străine. În ministerele de la București s-a uitat cu desăvârșire deprinderea de a conduce cu onestitate țara și se așteaptă deciziile minune care să vină de la Berlin sau Bruxelles, să ne lumineze drumul.
Iar așteptatele decizii nu vin sau vin incomplete, traduse incoerent în limba română și cu fraze întregi pătate de cerneală. Ocupanții birourilor călduroase, placate cu marmură și păzite de secretare decorative, își petrec ziua așteptând emailul de la Bruxelles, înlocuitorul Berlinului din anii 40.

Nu producem suficientă energie electrică? Ce rost ar avea să ne apucăm să facem câteva centrale pe gaze? Hai mai bine să vedem dacă nu dă Comisia Europeană vreo directiva, amendată printr-un amendament și cuprinsă într-un raport de fază, care să ne spună negru pe alb unde să construim, cu ce bani și mai ales cu ce firme!

Nu vede nimeni, oare, că mult-invocată Comisie nu e prea dornică să facă lucrul acesta? Sau nu știe cum să-l facă? Sau nu o interesează, că se ocupă cu „schimbările climatice”, fosta „încălzire globală”?
Soluția comodă pe care au găsit-o guvernanții noștri nu prea funcționează: au predat cheile de la rezervele de gaze și petrol austriecilor de la OMV, sperând că aceștia vor ști ce să facă pentru noi.
Numai că austriecii aceștia, școliți la școală verișorilor lor de la Gazprom, s-au speriat de ce primiseră și s-au hotărât să închidă jumătate din capacitatea de rafinare și întrega petrochimie, de am ajuns astăzi să fim depășiți de 7 (șapte) ori de unguri la cifra de afaceri din industria chimică.
Au predat trei sferturi din Electrica italienilor de la Enel, cehilor de la CEZ și nemților de la EON și nici ăștia nu se grăbesc să facă vreo centrală. Iar miticul Bruxelles tace, e preocupat de pistele de biciclete și de asomarea porcilor de prin curțile gospodarilor.

Avem, în Marea Neagră, un colos țâfnos, impredictibil și violent care, pe deasupra, este și a doua putere militară a lumii și ne temem de el. Dar și aici ne bazăm tot pe alții, că de-aia ne-am făcut parteneri strategici cu ei.
În loc să încercăm să dăm armatei sistemele de armament de care are nevoie, noi ne facem că îndeplinim cerințele NATO, aruncând cu generozitate în bugetul de 2% din PIB (care ar trebui numit corect „bugetul de aproape 2% din PIB”) și spitale regionale, și pensii, și stadioane.

Avem nevoie de corvete? Da, dar dacă se poate să le aleagă alții. Avem nevoie de rachete? Da, dar bine ar fi să le primim întregi, nu să fim nevoiți, Doamne ferește! să producem și noi vreun cui, vreun șurub, ceva.

Avem nevoie de avioane? Da, dar și aici să vină unele gata de lupta la care să nu cumva să avem ceva de făcut, că ne tulburăm somnul de frumusețe. Și putem continuă cu transportoare blindate, elicoptere, baterii de coastă…
Dar dacă aș mai putea crede că este greu să faci industrie militară, că este greu să construiești centrale sau autostrăzi, cum să cred că este la fel de greu să crești porci?

Oameni buni, voi, cei conduși de către receptorii de fax-uri și email-uri de la Bruxelles, poate nu știați că România a înregistrat în primele opt luni ale acestui an un deficit de 1,14 miliarde de euro în comerțul cu produse agroalimentare, în creștere cu 24% față de aceeași perioada a anului trecut.
Să va traduc: „România este cel mai mare exportator de materii prime agricole din Uniunea Europeană, România a livrat cea mai mare cantitate de grâu, porumb, floarea soarelui, boabe de soia până în dată de 3 noiembrie, adică în primele 17 săptămâni din anul comercial și ocupă locul al doilea la vânzările de orz.
Cu peste 2,3 milioane tone de grâu vândute pe piețele extraeuropene, aproape un sfert din producția autohtonă, România surclasează Franța, care are o recolta de patru ori mai mare.
Cu peste 860.000 de tone de porumb livrate pe piețele non-UE, România acoperă 73% din exporturile întregii Uniuni și vinde de patru ori mai mult decât al doilea exportator comunitar, Bulgaria. 63% din exporturile Uniunii de floarea soarelui provin din România și aproape 80% din vânzările de boabe de soia”.
Da dar, în perioada 1 ianuarie – 31 august, au fost importate 179.079 tone de carne de porc, pentru care s-au cheltuit 362,39 milioane de euro. De asemenea, s-au majorat și importurile de produse de brutărie, patiserie și biscuiți, de la 93.816 tone, în valoare de 194,98 milioane de euro, în primele opt luni din 2018, la 102.851 tone și 221,07 milioane de euro cheltuiți pe aceste produse în ianuarie-august 2019. Și noi tot așteptăm să vină niște nemți sau francezi sau olandezi să ne învețe să creștem porci, vaci și oi!

Credința nezdruncinată că alții vor găși pentru noi soluțiile cele mai bune se dovedește o mistică auto-devoratoare, dar nouă nu ne pasă. Europa sigur le știe pe toate și sigur se va ocupă și de noi, cumva.
În loc să înțelegem logica funcționării Uniunii Europene, noi ne afundăm și mai comod între pernele moi ale lui „lasă că vine comisarul european și le rezolva el pe toate”.
În loc să înțelegem că Bruxelles-ul îți alocă niște bani pe care tu trebuie să știi să-i folosești la ce ai nevoie, noi așteptăm ceva nedefinit, în ton cu mentalitatea „Dar muieți sunt posmagii?”

Înțelegeți, oameni buni: așa cum germanii erau incapabili să conducă războiul cu URSS sau să asculte măcar problemele Bucureștiului în 1942, la fel este și cu Germania/Uniunea Europeană de astăzi; nu sunt în stare să reducă decalajele de dezvoltare din Italia, de 68 de ani, nu sunt capabile să-i țină pe englezi înăuntru, nu pot să facă față expansiunii rusești, s-au trezit cu milioane de migranți cu care nu știu ce să facă, dar au un plan pentru dezvoltarea României? Hai să fim serioși…

Tabelul de mai sus indică un fapt demult știut: pentru o națiune nu există decât o singură cale de succes, dar există o infinitate de căi de a provoca eșecul. Avem, carevasăzică,  un deficit bugetar dublu față de următorii de pe listă (ungurii), un deficit comercial de patru ori mai mare decât al următorilor (ungurii) și un deficit de cont curent de patru ori mai mare decât al următorilor (tot ungurii).

Acum înțelegeți de ce sunt ei în OECD și în Schengen și noi pe dinafară? Păi, frate, ce să le zică birocrația bruxelleză sau berlineză liberalilor, când ei respectă toate regulile jocului?
Mai reiau o dată, poate veți înțelege, conducători ai României! Niciodată – dar niciodată! – n-ar trebui să mai existe o ușa pe care să se strecoare ungurii, cehii și polonezii și pe care noi să nu încăpem!

În anii 2010-2013, România a plătit, prin sărăcire și lipsuri, prostiile unor conducători inepți, care au sacrificat țara în favoarea propriilor partide. Acum, țara pare fericită, cu mall-urile asaltate de mașini de sute de mii de euro. Dar, în spatele veseliei unor cheltuieli prea mari, pândește pericolul unei crize la fel de mari ca în 2010, datorate aceluiași blestemat populism și aceleiași blestemate incompetențe.

Pentru a încheia pe un ton mai amar decât cel cu care am început, să vă mai spun un lucru: dacă la Stalingrad am pierdut 150.000 de militari, în războiul din ultimii 12 ani am pierdut între 4 și 5 milioane de români și un PIB potențial de peste 100 miliarde de euro anual.
Dintre aceștia, peste 37.000 de profesioniști IT au plecat din România în ultimii 20 de ani, în timp ce deficitul anual al angajaților din industria de profil este de aproape 15.500…

Dr. PETRIȘOR PEIU
Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA 

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.