Asfaltul pe care calcam

Asfaltul pe care calcam

0 86

Imi place sa ma avant pe strazile urbei ca sa calc asfalt si sa ma simt orasan civilizat. De e soare sau daca ploua, dau voiniceste din picioare, punand pas dupa pas, si ajung uneori unde nici nu ma gandeam vreodata sa am treaba.
Si uite asa am reusit sa cunosc asfaltul primarului Scripcaru, mult laudat si amintit de acesta oricand iese la rampa prin mass-media, unde spune niste cifre – adica ce asfalt s-a turnat prin Brasov de cand e el sef – care te duc cu gandul la ocolul pamantului.
Este drept, asfalt s-a turnat din greu in ultimii cativa ani prin Brasov. Dar pe unde?
S-au asfaltat si rasasfaltat aceleasi si aceleasi artere principale, ca era sau nu nevoie. Pe acolo lucrurile stau brici. Mai ales ca totul s-a facut la mare vedere si pe unde-i imbulzeala mai groasa, astfel fraierii exclamand incantati si categorici: „Ba, omul asta face treaba, e bun!”
Ma mir insa ca fraierii acestia, care in majoritate stau pe strazi si prin cartiere „mai laterale”, nu au realizat inca mizeria prin care pasesc plecand sau intorcandu-se acasa. Cum te abati, pe jos sau cu masina, pe o strada laterala, straduta sau alee – si acest lucru este valabil chiar si prin centru – incepi sa dai prin gropi, asfaltul aratand ca harta hidrologica a vreunui tinut tropical. Gropi si crapaturi cu duiumul, pe trotuare si pe carosabil, care, cand ploua, iti umplu cu apa incaltarile, pentru ca tu nu ai de unde sa stii adancimea de sub oglinda apei din drumul tau. Plus baile pe care le faci cand trec masini.
Se zice ca prin aceste locuri – si sunt atatea, incat ar fi groaznic sa le insir – nu s-a mai asfaltat de nu se mai stie cand, si cel mult s-a mai peticit cate ceva, dar si aceste petice sunt ca mancate de molii. Sa ne mai miram de starea jalnica a majoritatii strazilor brasovene?
Primarul Scripcaru recunoaste ca mai sunt multe de facut si chiar prezinta uneori frumoase planuri de viitor. Dar acel viitor devine intr-o zi prezent sau chiar trecut si nu se vede, pe unde am amintit mai sus, nici o miscare. Si atunci ce este de facut.
Daca domnul primar are consilieri neputinciosi, atunci sa-i schimbe.
Daca domnul primar este bolnav, obosit, plictisit sau depasit de situatie si de misiunea conducerii unui oras ca Brasovul, atunci sa se retraga la tara, in tihna rurala.
Dar daca domnul primar este interesat de aceasta stare, atunci trebuie dat jos. Caci uneori asfaltul poate sa miroasa a catranul iadului.

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.