Ascultati, ascultati, dar stampilati!

Ascultati, ascultati, dar stampilati!

0 128

Desi se dau lezati pe toate canalele de stiri ca suspendatul Traian Basescu a inceput prematur campania electorala fara sa-i fi anuntat si pe ei, opozantii presedintelui trimis pe banca pentru o luna sunt cel putin la fel de harnici. Falanga celor 322 de parlamentari disciplinati de aceeasi repulsie basesciena, despre care scriam ieri, se straduieste din rasputeri sa restranga posibilitatile de reacostare a marinarului in golful de la Cotroceni. Majoritatea zdrobitoare asigurata de cardasia PSD-PNL-PRM-PD a votat amendamentul propus de PSD prin care se lasa la latitudinea Parlamentului de a decide ce se va intampla in cazul in care referendumul nu este elocvent. Prin urmare, daca la vot nu se inregistreaza cvorumul prevazut de lege pentru valabilitatea referendumului, „Parlamentul va decide asupra procedurii de urmat”. Fraza deosebit de tulbure si de permisiva, in limitele laxe ale careia alesii vor putea chiar sa decida ca referendumul sa se repete la nesfarsit, asa cum a propus conserva Voiculescu, pentru a-l mentine pe Basescu suspendat pana la finalul mandatului.


Ca motanului Felix i-ar surade sa-l aiba permament pe Basescu la indemana ghearelor ascutite, suspendat ca un ghem de smotocei, cu care sa se joace ca in orgiile feline din bojdeuca lui Ion Creanga, nu-i de mirare. Cu atat mai putin ca parlamentarii nu vor sa stea cu mainile in san, ci cu ele pe bile, inainte ca multimea electoare sa-l poarte pe Basescu in triumf in biroul sau temporar sigiliat.


Curios si nelalocul lui este, insa, ca Parlamentul, locatia prin excelenta a dezbaterilor si parlamentarilor, nu face decat sa legifereze, repede, in masa si fara pic de transparenta. Adevaratele negocieri si eventuale argumentari se duc exclusiv in culise, sub bagheta eternului maestru de sforarii al PSD-ului, Viorel Hrebenciuc. Guzganul rozaliu are misia delicata de a palia neajunsurile semantice ale textului Constitutiei, ale carei prevederi se intorc acum chiar impotriva celor care o modificau in 2003, cu convingerea ca o faceau pentru a cimenta statuia lui Ion Iliescu in Palatul Cotroceni. Dedicatia operata acum patru ani pentru tatucul Ilici il serveste prin ricoseu pe Basescu, confirmand o data mai mult intelepciunea unor vorbe de duh din paremiologia romaneasca cum ca „nu-i pentru cine se pregateste ci pentru cine se nimereste”.


Cadoul ce se dovedeste acum otravit nu e singurul motiv de oftica pentru „batranul edec”, cum il alinta cu ceva vreme in urma Basescu pe predecesorul sau, folosind o metafora marina. „Carpa kaghebista” are toate motivele din lume sa-si reproseze orgoliul stupid de a fi refuzat cu doi ani in urma sefia Senatului, post ce i-a revenit in final lui Vacaroiu, actualul presedinte interimar. Daca n-ar fi fost atat de vanitos incat sa faca nazuri la oferta de a fi (doar) presedintele Camerei Superioare, chiar daca visa la decorurile cotrocene, Iliescu devenea acum automat pentru a patra oara presedinte, fara sa mai fi trecut prin masinaria alegerilor. Fie si doar pentru o luna, ar fi stabilit un record imposibil de egalat si ar fi fost un fel de Dorinel Munteanu al politicii, cu cele mai multe selectii pentru pozitia de primul om al tarii.


In contradictie cu mecanismul orb al votului in dauna dezbaterii ce se aduce malaxand din aula Parlamentului, studiourile TV ale tarii dau zvon de conversatii, argumentari, pe alocuri ciondaneli. E drept ca ceea ce se diseca si se intoarce pe toate partile sunt deciziile deja luate ale Legislativului, dar tot e ceva in raport cu mutenia parlamentara. Auzindu-i pe participantii la aceste dialoguri, ai impresia ca daca Basescu s-ar fi prezentat spasit dinaintea Parlamentului si s-ar fi spovedit de toate minciunile trase si de faptele cu pacat savarsite de la inceperea mandatului, alesii l-ar fi strans la piept si nu l-ar mai fi suspendat in veci.


Nu e singura impresie gresita pe care risca sa o induca acest soi de vorbarie. Una din impresiile cele mai insidioase ce se desprinde constant din discutii este ca oamenii nici n-ar trebui sa se prezinte la vot daca doresc sa-l reinscauneze pe Basescu. Cica neprezentarea este prezumata a fi un soi de incuviintare tacita a revenirii presedintelui. Nu va lasati, totusi, indusi in eroare. Pana prin 16-17 mai veti auzi interpretari din cele mai fantasmagorice ale Constitutiei, livrate pentru a va tine in casa in 19 mai. Stiu, insa, ca sunteti destul de maturi pentru a intelege ca aplicarea stampilei pe una din cele doua casute este un act mult mai lipsit de ambiguitate.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.