Asasinările jurnaliștilor, un fenomen! Protectia lor legislativa, un eșec!
Cele mai multe atrocități împotriva oamenilor de presă se întâmplă,adevarat, în afara Uniunii Europene, în zone în care chiar există un grad al corupției ridicat. Dar, nimic nou – si a scrie despre aceste fapte, chiar si in presa din interiorul U.E. este la fel de pericuos… Și se moare la fel ! Poate de aceea ,o prevedere legala recunoscuta si de legislatia romaneasca, recompenseaza, intr-un fel.abia la pensie, o activitate profesionala dsfasurata in conditii reala de risc!!
Cu toate astea, cele mai recente crime împotriva unui ziarist nu a avut loc într-o zonă subdezvoltată economic.De exemplu, pe 28 iunie, un bărbat a intrat în sediul unei redacții americane și a ucis patru jurnaliști. Autoritățile au afirmat la puțin timp de la incident că a fost un atac pus la cale … Pe această listă se încadrează și Shujaat Bukhari, jurnalist de politică și drepturile omului,care și-a pierdut viața în urma unui atac realizat de de mai mulți bărbați înarmați. ÎN Crima ar fi avut loc la puțin timp de la publicarea unui articol prin care ziaristul lăuda decizia Guvernului indian de a înceta operațiunile împotriva organizațiilor teroriste în timpul Ramadamului.
Poate cel mai interesant caz recent de eliminare a unui jurnalist este al lui Arkady Babchenko, care s-a dovedit ulterior a fi o înscenare pusă la cale de Ucraina. Mai exact, autoritățile au pus în scenă presupusa moarte a omului de presă de origine rusă – critic vocal al regimului lui Putin Tot el a afirmat atunci că fusese cu o lună înainte informat că un atac asupra lui este pregătit, agenți de securitate ruși căutând să plătească asasini ucrainieni. Ministrul de Externe a spus că este ”un alt atac anti-Rusia”, iar purtătoarea de cuvânt Maria Zakharova a descris operație ca fiind ”o mascaradă” realizată ”în scop propagandistic”.
Tot la acest capitol amintim și despre cazul jurnaliștilor români răpiți în 2005 în Irak: Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion și Sorin Mişcoci, alături de ghidul lor, Mohammad Munaf, au fost răpiți pe 28 mai și ţinuţi în captivitate timp de 55 de zile, până când au fost salvați de către autoritățile române, cu sprijinul altor state. Acest eveniment a ridicat multe semne de întrebare, în presă apărând ipoteze conform cărora a fost o simplă înscenare. Omul de afaceri Haissam ar fi fost condamnat pentruconstituire de grup infracțional, în timp ce translatorul Munaf a fost acuzat de statul român de acte de terorism, finanțarea acestei asocieri și complicitate la acte de terorism.
Concret, actele de violență împotriva ziariștilor se întâmplă pe tot globul – la intensitate diferită – dar au aceleași cauze: actiuni si materialele publicate de publicisti care nu pot să fie întotdeauna pe placul întregii societăți. În 2016 și 2017, numărul acestor atacuri a fost relativ mic (doar 18/an) față de 2015 (51), și nici 2018 nu se arată mai liniștit (până în prezent au avut loc 25 de astfel de crime si abia am trecut de jumatatea anului 2018! – infopress)
