Așa se explică totul: Donald Trump suferă de narcisism malign, diagnosticul pus și lui Hitler, spun psihiatrii americani
Așa se explică totul: Donald Trump suferă de narcisism malign, diagnosticul pus și lui Hitler, spun psihiatrii americani
Donald Trump nu mai poate fi privit ca un simplu politician excentric, brutal sau imprevizibil. Tot mai mulți psihologi și psihiatri americani vorbesc deschis despre o structură patologică a personalității, iar numele cel mai clar care apare în acest dosar public al său este „narcisismul malign”, formula pe care Erich Fromm a folosit-o și în diagnosticul pus lui Hitler.
Din clipa în care iei în serios această grilă, multe dintre lucrurile care par la prima vedere episoade separate încep să se lege între ele: minciuna, grandomania, cruzimea, răzbunarea, haosul decizional, exaltarea mesianică și semnele de declin cognitiv.
1️⃣ Pentru psihologul american John Gartner, Donald Trump suferă de narcisism malign, iar boala aceasta are mai multe componente care, puse împreună, explică felul în care funcționează omul de la Casa Albă: narcisismul propriu-zis, adică obsesia propriei excepționalități; tulburarea de personalitate antisocială, adică minciuna repetată și lipsa de remușcare; paranoia, adică sentimentul permanent că este atacat și că are dreptul să răspundă prin răzbunare; grandomania, adică nevoia de a domina și de a se așeza deasupra tuturor; sadismul, adică plăcerea de a provoca umilire, haos și distrugere.
Gartner vorbește și despre hipomanie, adică accelerare, impulsivitate, aroganță, lipsă de somn și erori de judecată, dar și despre un posibil declin cognitiv, vizibil în incoerențe, contradicții și logoree.
Alți specialiști merg și mai departe și vorbesc despre semne compatibile cu degradarea cognitivă și chiar cu demența frontotemporală.
Discuția nu mai privește doar profilul unui om, ci riscul public produs de el.
2️⃣ Narcisismul și grandomania nu rămân, în cazul lui Trump, la nivelul vanității. Ele devin proiecte de putere personală. De aici vin pretenția de a arbitra pacea și războiul deasupra tuturor, convingerea că poate dicta cine merită protecție și cine merită pedeapsă, nevoia de a-și proiecta voința asupra ordinii globale.
Așa se explică și frustrarea transformată în politică de stat: a legat explicit faptul că nu a primit Premiul Nobel pentru Pace de escaladarea presiunii asupra Groenlandei și a tratat recunoașterea mondială ca pe un drept personal. În aceeași logică intră și obsesia pentru Groenlanda, prezentată ca obiect aflat la dispoziția voinței sale, dar și proiectul absurd al unui „Consiliu pentru Pace” gândit cu Trump în poziția de președinte pe viață, cu locuri cumpărate și cu ordinea lumii transformată în schemă de dominație personală.
Până și decizia Trezoreriei americane, din 26 martie, de a pune semnătura lui Trump pe bancnote, pentru prima dată după 165 de ani de renunțare la semnătura trezorierului SUA, merge în aceeași direcție: cultul personalității, glorificarea conducătorului, oficiali obedienți care lipesc numele lui de simbolurile republicii.
3️⃣ Minciuna, în cazul lui Trump, nu este simplă propagandă electorală. Este metodă de putere. El atacă realitatea, o rescrie după interesul propriu și cere celorlalți să trăiască în ea.
Așa a făcut cu minciuna despre „alegerile furate” din 2020, pe care a repetat-o ani la rând, deși fusese demolată în instanțe și de verificările oficiale, iar apoi a mers până la a grația sau a comuta pedepsele celor implicați în asaltul asupra Capitoliului.
Așa a făcut și în războiul cu Iranul: după amenințări, ultimatumuri și lovituri, a făcut un pas înapoi și a pus în circulație povestea inventată a unei păci aflate chipurile în lucru, cu puncte majore de acord și chiar un plan de armistițiu.
Așa a făcut și în economie: a amenințat zeci de state cu tarife punitive, a aruncat piețele în convulsii, apoi și-a prezentat pașii înapoi drept victorii tactice.
Și tot așa a procedat în plan istoric și geopolitic, când a spus că America ar fi „dat Groenlanda înapoi Danemarcei”, deși insula nu a aparținut niciodată Statelor Unite, sau când și-a atribuit încheierea a opt războaie.
La Trump, falsul legitimează fantasme teritoriale, fabrică o statură istorică pe care faptele nu o susțin și creează starea de asediu necesară represiunii interne.
4️⃣ Paranoia și răzbunarea se văd în felul în care Trump își poartă războiul cu propriii cetățeni. Administrația lui a tăiat miliarde din granturile federale pentru sănătatea publică, inclusiv bani pentru controlul bolilor infecțioase, sănătate mintală și tratamentul dependențelor.
A atacat cetățenia prin naștere, a pus presiune pe universități, proteste și libertatea academică, a tratat justiția ca pe o unealtă obligată să-i confirme voința, iar judecătorii care i-au blocat ordinele au devenit ținta unor valuri de amenințări și intimidări.
În mâinile lui Trump, statul federal începe să semene cu o mașină de pedepsire a propriei societăți. Cel mai grav, ICE a ajuns să apară ca un braț înarmat al acestei puteri, iar în cazul Minneapolis doi cetățeni americani, Renee Good și Alex Pretti, au fost uciși de agenți federali în plină stradă.
Aici nu mai vorbim despre o simplă duritate administrativă. Vorbim despre forța executivă coborâtă până în viața și moartea propriilor cetățeni.
5️⃣ Sadismul este una dintre trăsăturile cele mai greu de ignorat. El se vede în plăcerea de a răni, de a umili și de a transforma cruzimea în spectacol.
Reacția lui Trump la moartea lui Robert Mueller spune enorm. Mueller nu a fost doar procurorul special care a anchetat ingerința rusă în alegerile din 2016.
A fost director al FBI timp de 12 ani, procuror federal, veteran decorat al Vietnamului și figură asociată vreme de decenii cu ideea de legalitate și serviciu public. La moartea unui asemenea om, Trump a ales să se bucure public și să spună că este bine că a murit, fiindcă nu le mai poate face rău unor oameni nevinovați.
Contrastul este și mai apăsător dacă ne amintim că Mueller a fost veteran decorat, iar Trump a evitat luarea la oaste prin cinci amânări ale recrutării, inclusiv prin povestea inventată a pintenilor osoși.
Aceeași trăsătură s-a văzut și când a redus trauma Pearl Harbor la o glumă cinică în fața premierului japonez.
La Trump, cruzimea nu este o izbucnire trecătoare.
Devine mod de exercitare a puterii. El nu vrea doar control. Pare să vrea și satisfacția umilirii celuilalt.
6️⃣ Hipomania, haosul strategic și semnele de declin cognitiv se văd cel mai clar în cazul Iranului.
Trump a amenințat că va lovi infrastructura energetică iraniană dacă Teheranul nu redeschide complet Strâmtoarea Ormuz, apoi a anunțat brusc că există puncte majore de acord și că o înțelegere ar putea veni repede.
Și-a schimbat de la o zi la alta scopurile războiului, calendarul, limbajul și versiunea asupra coordonării cu Israelul.
A spus că Washingtonul nu știa nimic despre atacul israelian asupra câmpului de gaze South Pars, apoi a afirmat că acțiunile celor două țări sunt coordonate, în timp ce oficiali israelieni spuneau că SUA fuseseră informate în avans.
A cerut apoi altor state să suporte costul strategic al crizei din Ormuz, după ce tot el contribuise la declanșarea ei.
Aici se vede cel mai limpede legătura dintre boala descrisă de experți și felul concret în care Trump exercită puterea: impulsul se travestește în strategie, contradicția se instalează la vârful statului, iar haosul decizional capătă consecințe globale.
7️⃣ În jurul războiului cu Iranul s-a creat și o aură religioasă care împinge totul într-o zonă și mai periculoasă.
Militari americani au reclamat că, în ședințe oficiale de pregătire pentru luptă, li s-a spus că războiul face parte din planul divin al lui Dumnezeu, că Apocalipsa și Armaghedonul sunt deja în mișcare și că Donald Trump a fost „uns de Isus” pentru a aprinde fitilul în Iran. MRFF a spus că a primit peste 200 de sesizări din peste 50 de baze și obiective militare, cu același tipar: comandanți care transformă pregătirea militară în predică apocaliptică.
În același timp, Casa Albă a creat Biroul Credinței și a pus-o la conducere pe tele-evanghelista Paula White-Cain, iar la Pentagon naționalist-extremistul Pete Hegseth a deschis servicii creștine lunare și a introdus explicit limbajul religios în conducerea armatei.
În jurul lui Trump se coagulează astfel un creștinism evanghelic militant care îi sacralizează impulsurile și le dă formă de misiune divină.
Când un președinte bolnav psihic este ridicat la rang de instrument providențial, iar războiul cu Iranul poate fi mutat din calculul rece al politicii în logica unei confruntări sacre, pericolul urcă încă o treaptă. Urcă spre cer.
În acest climat, Trump devine și mai vulnerabil la influența criminalului de război Netanyahu, iar combinația dintre un lider israelian cu dosare internaționale pentru genocidul din Gaza și un președinte american prins între delir de control, mesianism și creștinism militant poate deveni explozivă.
8️⃣ Toate acestea arată că dosarul Trump reprezintă mai mult decât cazul unui lider dezechilibrat psihic. El se află în fruntea puterii militare dominante a lumii, cu arsenal nuclear, alianțe globale, influență asupra piețelor, energiei și securității internaționale.
Când minciuna, grandomania, răzbunarea, sadismul, haosul strategic și semnele de declin cognitiv locuiesc împreună în mintea unui asemenea om, amenințarea nu se oprește la America.
Lovește lumea întreagă. Iar dacă această confruntare cu Iranul se transformă într-un război religios, riscul devine încă și mai mare. De aceea, Amendamentul 25 din Constituția SUA încetează să mai fie un detaliu de seminar juridic.
Revine la sensul pentru care a fost scris: apărarea statului și a lumii de un președinte incapabil să-și exercite funcția cu judecată întreagă.
Întrebarea nu mai este dacă Trump are ieșiri excentrice sau dacă limbajul lui șochează.
Întrebarea este dacă America mai poate lăsa armata, alianțele, piețele, energia și pacea lumii în mâinile unui președinte bolnav psihic, capabil să transforme delirul în decizie de stat și să arunce omenirea într-o catastrofă de proporții apocaliptice, adică să aibă un deznodământ pe gustul lui Netanyahu și al arhanghelilor care îl susțin.
Autor: Dan Badea
Sursa: investigative-report.ro
Chiar si asa tot il prefer lui biden si democrati nebuni