“Apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept fundamental al oamenilor!”
Afirmatia nu este noua, ea a fost facuta de nimeni altul decat de Peter Brabeck, seful Nestle. Nestle este o companie multinationala din industria alimentara si una dintre cele mai importante concerne elvetiene. Toate produsele Nestle sunt imbibate de chimicale, caci asa „este bine” pentru oameni si veti intelege ca acesti indivizi nu dau doi bani pe voi si familiile voastre.
Peter Brabeck a spus asa: “Apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept public fundamental al oamenilor”.
Firesc, a fost intrebat:
Firesc, a fost intrebat:
„Adica credeţi că apa este NU un drept uman fundamental?
Conform spuseselor lui, apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept uman. Peter Brabeck afirmă că, de vreme ce populaţia la nivel global creşte, apa nu mai este un drept public, ci o resursă care ar trebui să fie manageriată de către oamenii de afaceri.”
Conform spuseselor lui, apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept uman. Peter Brabeck afirmă că, de vreme ce populaţia la nivel global creşte, apa nu mai este un drept public, ci o resursă care ar trebui să fie manageriată de către oamenii de afaceri.”
„Noua ordine mondială impusă de Grupul Bilderderg a vizat până de curând privatizarea apei. În viziunea megalomană a Grupului, apa reprezintă un bun care trebuie exploatat pentru a obţine profit, cu toate că Organizaţia Naţiunilor Unite a menţionat apa ca un bun public. Oamenii din mai multe colţuri ale lumii au început să se revolte. Din Portugalia, până în Germania, India şi SUA speriaţi de o posibilă escaladare la nivel planetar a acestui scandal, autorităţile de la Bruxelles au bătut în retragere. Deocamdată.
Comisia Europeană a retras sectorul apei dintr-o propunere de lege europeană privind concesiunile. Motivul îl constituie temerile legate de o eventuală privatizare, în special în Germania, unde acest sector este gestionat de municipalităţi. „De luni de zile există informaţii referitoare la încercarea Comisiei, de privatizare a apei prin propunerea sa privind concesiunile”, a declarat comisarul european pentru piaţa internă şi servicii, Michel Barnier.
Cetăţenii germani, revoltaţi de decizia de privatizare a sectorului apei au strâns aproape un milion de semnături pentru petiţia „Apa este un drept al omului” în cadrul „Iniţiativei cetăţenilor europeni”. Petiţia a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona şi permite unui număr de cel puţin 1.000.000 de cetăţeni ai UE să prezinte Comisiei Europene o propunere în vederea modificării legislaţiei europene într-un anumit domeniu.Petiţia cere ca instituţiile europene şi statele membre să fie obligate să se asigure că toţi oamenii au dreptul la apă şi canalizare şi că alimentarea cu apă şi gestionarea resurselor de apă să nu facă obiectul normelor pieţei interne, iar serviciile de apă să fie excluse de la privatizare.
„Este de datoria noastră să ţinem cont de îngrijorările exprimate de un număr atât de mare de oameni. Astfel, cea mai bună soluţie pare a fi eliminarea apei din domeniul de aplicare a directivei privind concesiunile”, a afirmat comisarul european Michel Barnier.Speriat de amploarea iniţiativei cetăţeneşti europene, comisarul european a fost obligat să facă un pas în spate, deşi înainte era un susţinător înfocat al acestei măsuri.
Eurodeputata ecologistă germană Heidi Ruhle a spus că legea privind concesiunile era o formă de presiune asupra statelor naţionale, astfel încât apa lor să devină un bun privatizabil ca orice marfă şi scos la vânzare. Interesul comisarului Michel Barnier a ieşit la iveală o dată cu informaţiile privind aşa-numita „troikă”a dolarului (formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) care a cerut explicit guvernelor Greciei şi Portugaliei să scoata la privatizare companiile de apă !!, încălcand tratatul de aderare care le cerea să rămână neutri în ceea ce priveşte privatizarea.
„Este de datoria noastră să ţinem cont de îngrijorările exprimate de un număr atât de mare de oameni. Astfel, cea mai bună soluţie pare a fi eliminarea apei din domeniul de aplicare a directivei privind concesiunile”, a afirmat comisarul european Michel Barnier.Speriat de amploarea iniţiativei cetăţeneşti europene, comisarul european a fost obligat să facă un pas în spate, deşi înainte era un susţinător înfocat al acestei măsuri.
Eurodeputata ecologistă germană Heidi Ruhle a spus că legea privind concesiunile era o formă de presiune asupra statelor naţionale, astfel încât apa lor să devină un bun privatizabil ca orice marfă şi scos la vânzare. Interesul comisarului Michel Barnier a ieşit la iveală o dată cu informaţiile privind aşa-numita „troikă”a dolarului (formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) care a cerut explicit guvernelor Greciei şi Portugaliei să scoata la privatizare companiile de apă !!, încălcand tratatul de aderare care le cerea să rămână neutri în ceea ce priveşte privatizarea.
Surse de la Bruxelles spun că există un lobby puternic al unor companii transnaţionale făcut asupra Comisiei Europene în vederea emiterii unei directive pentru concesiunea şi privatizarea bunurilor şi serviciilor publice care erau până acum considerate vitale pentru populaţie. Una dintre aceste companii este şi Nestle. care afirma fără ocolişuri că apa este un bun ca oricare altul, că nu este un drept al omului şi, ca orice bun, trebuie privatizat:.
„Accesul la apă NU ar trebui să fie un drept public”„
Apa este, desigur, cea mai importantă materie primă pe care o avem astăzi în întreaga lume. Este o întrebare dacă nu ar trebui să privatizăm rezerva de apă a populaţiei şi sunt opinii diferite legate de acest subiect. Este prima problema pe care eu o consider extremă şi este reprezentată de ONG-uri care ne bombardează cu mesaje prin care declară apa … un drept public. Asta înseamnă că orice fiinţă umană ar trebui să aibă acest drept, să aibă acces la apă, şi asta e o soluţie extremă. O a doua variantă este aceea că apa este considerată produs ca oricare altul şi ca orice alt produs ar trebui să aibă o valoare de piaţă.
Compania Nestle a declanşat mai multe scandaluri în lume. În Pakistan, unde a secătuit izvoarele subterane pentru a vinde marca sa de apă îmbuteliată, „Pure Life”. O poveste similară a avut loc în Nigeria, unde preţul unei singure sticle de apă îmbuteliată depăşeşte venitul zilnic al unui cetăţean nigerian. Nestle deţine sau arendează 50 de izvoare din întreaga Americă. Totodată, Nestle controlează o treime din piata internă pentru apă îmbuteliată din SUA.
Apa este, desigur, cea mai importantă materie primă pe care o avem astăzi în întreaga lume. Este o întrebare dacă nu ar trebui să privatizăm rezerva de apă a populaţiei şi sunt opinii diferite legate de acest subiect. Este prima problema pe care eu o consider extremă şi este reprezentată de ONG-uri care ne bombardează cu mesaje prin care declară apa … un drept public. Asta înseamnă că orice fiinţă umană ar trebui să aibă acest drept, să aibă acces la apă, şi asta e o soluţie extremă. O a doua variantă este aceea că apa este considerată produs ca oricare altul şi ca orice alt produs ar trebui să aibă o valoare de piaţă.
Compania Nestle a declanşat mai multe scandaluri în lume. În Pakistan, unde a secătuit izvoarele subterane pentru a vinde marca sa de apă îmbuteliată, „Pure Life”. O poveste similară a avut loc în Nigeria, unde preţul unei singure sticle de apă îmbuteliată depăşeşte venitul zilnic al unui cetăţean nigerian. Nestle deţine sau arendează 50 de izvoare din întreaga Americă. Totodată, Nestle controlează o treime din piata internă pentru apă îmbuteliată din SUA.
Pe parcursul următorului deceniu, aceasta ar urma să extragă 2,5 miliarde de litri de apă din Raul Arkansas pentru a o vinde mai apoi sub marca „Arrowhead Springs”. Mai mult, sticlele din plastic ne-biodegradabil sunt poluanţi majori şi rămân toxice timp de un mileniu.
Potrivit Watch Corporate, Nestle face un profit de 35 de miliarde de euro în fiecare an din vânzările de apă îmbuteliată la nivel mondial.”
Potrivit Watch Corporate, Nestle face un profit de 35 de miliarde de euro în fiecare an din vânzările de apă îmbuteliată la nivel mondial.”
