Anii retro ai anchetarii

Anii retro ai anchetarii

0 114

La cate umori s-au aruncat in lupta pentru anchetarea Elenei Udrea, pe de-o parte, si in cea pentru evitarea audierii domniei sale, pe de alta, era normal sa vedem de toate in inclestarea cu pricina. Nu doar documentare temeinica (aiurea, care documentare?) sau intrebari bine puse (stropseli de-a dreptul), ci si munca underground, dusa cu metode securiste, susceptibila a sta in spatele tuturor lucraturilor politice de pe la noi.
In cazul comisiei Udrea, aluziile au inceput imediat dupa deznodamantul Ridzi, cand duduia de la Turism se pregatea sa treaca si ea prin malaxorul parlamentarilor potrivnici. Pe cea mai potenta blonda din Romania a luat-o atunci gura pe dinainte cand i-a promis suav jurnalistului Catalin Tolontan de la Gazeta Sporturilor – artizanul dezvaluirilor in cazul Ridzi – ca se va ocupa inclusiv „informativ” de el, ca sa ajunga la dedesubturile anchetei.
Mare greseala si teribila anticipare. Latura informativa a aparut in cazul comisiei Udrea, dar nu neaparat in zona anchetatorilor condusi de Adriana Saftoiu, ci in tabara audiatei. Discutiile neoficiale ale membrilor comisiei s-au vazut expuse public dupa ce au fost inregistrate cu aparatura specifica organelor dedicate acestui soi de operatii. Era normal ca ascultatii sa-si aduca aminte de profetia-amenintare a Elenei Udrea. La fel de interesante sunt insa si discutiile inregistrate, care vadesc panica si scremerea comisiei de a-i gasi cu price pret bube penale blondei de la Turism.
Ce-i fi mai grav: sa prelucrezi informativ pe careva sau sa se te vezi deconspirat in intentiile ascunse de a infunda un audiat, cu niste probe anemice in mana? Aceasta-i intrebarea, la care se cuvine o ajustare cronologica. Pe care sunt convins ca o s-o faca zilele astea Elena Udrea, corectand lejer declaratia slugarnica a ministrului Videanu, cum ca audierile din comisie sunt specifice anilor 50. „Sunt niste audieri retro, draga” ar spune Elena, care ar impinge cu cochetarie feminina epoca chiar cu vreo 2 decenii mai inapoi de anii 50. Cand Bucurestii colcaiau de dame fatale invelite in garderobe, perdele si jaluzele scumpe, intre care stralucea o alta Elena, care i-a luat mintile celui mai potent barbat al vremii si unde, in atmosfera de Mic Paris, programele ministeriale de promovare s-ar numi „Terre de choix”.
Compris, mon chouchou?

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.