America s-a împușcat singură în picior!

Mai exact — și-a retezat propria credibilitate.
Iar pentru o monedă globală, credibilitatea este mai valoroasă decât aurul care o susține.
Rusia n-a atacat Statele Unite.
N-a confiscat active americane, n-a interzis conturi, n-a înghețat dolari.
Și totuși, Washingtonul, într-un acces de mândrie geopolitică, a decis să confiște rezervele rusești.
Gestul nu a fost doar o lovitură politică — a fost un semnal către întreaga lume:
„Dolarul poate fi folosit ca armă.”
Iar în clipa aceea, ordinea financiară globală s-a fisurat.
Toate statele lumii au înțeles același lucru: dacă astăzi poți confisca banii Rusiei sub un pretext, mâine poți confisca banii oricui — doar pentru că politica lui nu convine Americii.
Atunci, de ce să-ți mai ții rezervele în dolari?
De ce să mai investești în titlurile Trezoreriei americane, când mâine ți le pot „îngheța” printr-un simplu decret?
Așa a început sfârșitul dolarului ca monedă de rezervă mondială.
Nu brusc, nu spectaculos — ci printr-o eroziune lentă, dar ireversibilă.
În lumea economică, încrederea e precum oxigenul: nu-l vezi, dar fără el mori.
Iar SUA tocmai au golit atmosfera financiară de aerul încrederii.
Țările BRICS — Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud — au simțit prima dată lipsa de aer.
Așa s-a născut o nouă realitate: plăți bilaterale în monede proprii, rublă și yuan în loc de dolar,
bănci alternative, sisteme de plăți proprii, fonduri de dezvoltare care nu mai cer binecuvântarea Washingtonului.
Rusia și China, cândva concurente istorice, au început să-și regleze conturile direct, fără a mai trece prin dolar.
În câțiva ani, peste 80% din comerțul lor bilateral s-a mutat în ruble și yuani.
India cumpără petrol rusesc în rupii.
Brazilia discută tranzacții în reali și yuani.
Iranul, Arabia Saudită, Egiptul, Argentina — toți privesc spre BRICS ca spre o nouă ancoră financiară.
Iar New Development Bank, banca blocului, a început să finanțeze proiecte în monede locale, nu în dolari.
Ceea ce până ieri părea o utopie economică — „lume fără dolar” — a devenit astăzi o strategie oficială.
De ce?
Pentru că încrederea, odată pierdută, nu se cumpără cu tiparnița.
Poți tipări dolari, dar nu poți tipări încredere.
Statele Unite au transformat dolarul din simbol al stabilității în simbol al constrângerii.
I-au atașat un fir politic și moral, iar lumea nu vrea să trăiască mereu cu sabia acelui fir deasupra capului.
Și atunci lumea se mișcă. Încet, dar sigur.
India construiește un sistem propriu de decontare,
China își extinde rețeaua de bănci regionale,
Rusia folosește SPFS în locul SWIFT,
iar tot mai multe țări testează plăți în criptomonede suverane.
Acest proces este ireversibil.
De ce? Pentru că are motivația perfectă: supraviețuirea economică.
Într-un joc unde regulile pot fi schimbate unilateral, singura soluție e să-ți faci propriul joc.
Și totuși, America ar mai putea repara ceva.
Ar trebui să facă un singur gest:
– să restituie Rusiei activele confiscate ilegal,
– să recunoască greșeala, și
– să reafirme principiul sacru care a făcut din dolar o monedă globală —neutralitatea.
Dolarul era puternic nu pentru că era american,
ci pentru că era neutru.
În momentul în care a devenit instrument politic,
și-a pierdut sfințenia financiară.
Astăzi, toate națiunile lumii privesc această dramă ca pe o lecție.
O lecție despre încredere, despre putere și despre orgoliu.
Pentru că în istorie, niciun imperiu nu s-a prăbușit din lipsă de arme — ci din lipsă de măsură.
Și de aceea, lumea nu se mai teme de dolar.
Lumea doar se pregătește să trăiască fără el.
Iar BRICS nu este o revoltă — este doar reacția naturală a celor care au înțeles că jocul s-a schimbat.
Fiți bogați —dar mai ales, fiți liberi.

Autor: Anatolii Basarab
Sursa: Facebook/com

Share on Facebook

Tweet

Follow us