Aloe vera – miracolul naturii (IV)
Aloe vera contine un complex extraordinar de bogat in substante, doua fiind mai importante. Este vorba de aloina, un lichid galben-laptos cu gust amar, aflat imediat sub coaja frunzei si fiind folosit ca laxativ, si gelul de aloe, un lichid vascos situat in interiorul frunzei.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atat de raspandita pe cat este de eficienta in tratarea a numeroase afectiuni este instabilitatea accentuata a gelului din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza extrem de repede daca nu este prelucrat in cel mult doua ore, astfel pierzandu-si prin oxidare circa 90% din principiile active. Astfel utilizarea in stare naturala este limitata la zonele unde este cultivata.
In acest sens, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator al plantei, oferind chiar unele metode empirice de conservare. Astfel, medicina populara romaneasca recomanda macerarea in miere si vin, remediu folosit in afectiuni digestive si ca revitalizant in diferite tipuri de convalescente.
In urma cercetarilor s-a constatat ca oxidarea poate fi stopata prin adaugarea unor antioxidanti naturali cum ar fi vitaminele A, C, E. Astfel gelul poate fi pastrat timp indelungat, el nepierzandu-si proprietatile curative.
Prin aceasta descoperire, ca si prin adaugarea de substante in raport de scopul folosirii gelului de aloe, acesta apare sub nenumarate forme: crème, sprayuri, paste, lotiuni etc., acestea contribuind cu succes la bunastarea sanatatii celor care le folosesc.
Dan Bota
