Allien de Colibanesco Cap. 5 – Hau – Bau / Ce-ți mai place când îți dau…
Și cum visam eu așa frumos că sunt la Casa Albă la balcon cu multă lume și toți roiau în jurul meu și nu mă scoteau din ” Mister President”, aud niște bubuituri crâncene la ușa. Să fi fost vreo cinci și jumătate. ” Deschideeee, poliția!” striga o voce surescitată. Alerg repede la ușă ca să nu trezesc copilul că dacă se trezește brusc, plânge și e mofturos toată ziua, deschid, și ce văd? Doi agenți de la locală!
„Domnule Primar, sunteți bine? Că urmăream un individ dezbrăcat care fugea pe stradă cu o pungă biodegradabilă în brațe, ne-au alertat de la sediu că fuge pe aici pe stradă, și ne-au spus că se pare că a intrat la dumneavostră în casă”.
„Nu a intrat nimeni aici, poate a intrat în altă casă, aici nu a intrat sigur că ușa era închisă” zic eu.” Vă rog să mai căutați, și vă rog să fiți mai discreți, să nu trezim tot cartierul.
Probabil e inofensiv” am zis eu, și am închis ușa. Și cum mă duceam eu spre dormitor, ce să vezi lângă canapeau mea, întins pe jos, dezbrăcat și cu punga aia biodegradabilă ținută strâns la piept, fostul primar dormea cu un rânjet pe toată fața. Aoleu, ce fac acum. În casă sunt Cami și fata. Afară e Poliția.
L-am luat de o toartă și l-am tras până la WC, l-am spălat pe față și i-am dat două piracetam. L-am sprijinit de un dulăpior după care m-am dus să caut ceva de îmbrăcat, niște haine mai vechi, o geacă. Și toate astea într-o liniște absolută, că se trezește Cami și să vezi scandal dacă îl găsește pe Scripcaru în WC. Și mi-am amintit de la ce s-au întâmplat toate astea.
Ceva mai devreme m-am trezit să beau un pahar cu apă și să bag un downer . Ca de obicei, în dreptul ferestrei, în mașină, cu punga la piept dormea Scripcaru. I-am pus un pahar cu lapte, am luat două negrese din frigider, am deschis fereastra, am bătut în geam și i-am dat laptele și negresele. Am închis și m-am culcat. Știu că farfuria și paharul le găsesc dimineața pe pervaz, omul e civilizat, probabil mănâncă, mai doarme un pic și pleacă.
Numai că, acum îmi dau seama, în frigider mai aveam niște negrese primite de la Radu Hossu, din ălea adevărate, cu ceva îmbunătățiri. Zicea Radu că ceva mai bun n-a ”gustat” în viața lui, are niște marfă care te tripează mai ceva ca ayahuasca . Și cu siguranță i-am dat două negrese ”îmbunătățite”. Aoleu! Ăsta e spart de nici nu știe cum îl cheamă.
În fine, l-am îmbrăcat, l-am spălat, i-am pus punga în brațe, l-am scos afară și l-am băgat în mașină. Ăsta săracul tot mormăia ceva de o doamnă ”Cristinuța” sau ” Cristeluța”, n-am putut să-,i dau seama, și rânjea cu toți dinții. Noroc că e mai ușurel el așa de felul lui, că dacă mai era și greu, nu știu ce făceam cu el. Când intru în casă, Cami se trezise și mă văzuse că am intrat de afară. Am scăpat ușor, i-am zis că am ieșit afară să iau o gură de aer că am visat urât și aveam nevoie de niște aer rece ca să-mi revin.
N-am mai putut să adorm și m-am dus la birou. I-am sunat pe cei de la locală ca să-mi trimită ce filmări au de la mine de pe stradă cu incidentul ce a avut loc dimineată. Ce să vezi? Era un individ dezbrăcat complet, cu punga biodegradabilă în brațe care alerga de mama focului în zig-zag pe stradă, și când se oprea, sărea ca un copil în sus, și iară alerga, iară se oprea. Norocul meu și al lui că acea cameră de supraveghere nu bate pe casa mea. Dar întrebarea rămâne. Cum a intrat în casă? Cine știe ce nenorocire se putea întâmpla, că sigur nu este obișnuit cu chestii grele, mai ales că la ce performanțe a ajuns Radu, face o marfă de te tripezi rău de tot din trei fumuri, păi dacă mânânci două negrese devine incomprehensibil totul. Măcar acum știu sigur că nu-l mai găsesc noaptea la fereastră, și oricum, chiar dacă îl mai găsesc, sigur nu mai vrea nici lapte, nici prăjituri. Un fleac, l-am ciuruit! Și la alegeri. Bine, din greșeală. Și la alegeri cred că tot din greșeală.
După ce am citit și semnat foarte multe documente, am luat o pauză la prânz și m-am dus până la partid. Pe drum am remarcat că a început pe bune campania electorală, au ieșit toți pe stradă cu activele de partid. Eh, tocmai pentru aia mergeam și eu la partid, să văd ce se mai întâmplă, având în vedere faptul că acum chiar va trebui să ne axăm mult pe partea de on-line, în primul rând pentru că efectiv am rămas foarte puțini datorită faptului că acum avem funcții și responsabilități, și în al doilea rând e vorba de pandemie. Asta ne-ar mai lipsi, după ce că de campanie se va ocupa efectiv o mână de oameni, să se mai și îmbolnăvească.
Flavia oricum a avut mare baftă, s-a recuperat repede, foarte bine pentru toată lumea. Chiar i-am simțit lipsa! Și când ajung la partid, ce văd. toată lumea prezentă era pe jos, medita într-un fum de-l tăiai cu cuțitul. Cică făceau brainstorming, dar de fapt erau sparți toți.
Le-am dat repede niște uppere ca să își revină, chiar una dintre colegele noastre intrase în niște convulsii ciudate, îl tot invoca pe Brahma, alta începuse să cânte un fel de manea cu niște versuri ciudate de pe Tik Tok, citez ” Hau – Bau / Ce-ți mai place când îți dau”. Manea? La USR? Inadmisibil. Să se afle că promovăm genul ăsta de cultură? Niciodată!
N-am știut până acum că oamenii din USR stau pe Tik Tok. Păi imediat află Tzanka Uraganul sau Marinică Nămol și vor pe liste la parlamentare.
Când am remarcat că s-au mai întremat, am ținut un scurt speech pentru motivare acum la început de campanie electorală. Le-am spus că se poate, și eu sunt dovada vie a faptului că nu ne-am zbătut degeaba. Și că concurența este slăbită.
Adrian Veștea și Marian Rasaliu sunt infectați cu covid, deci sunt în incapacitate temporară de muncă la nivel optim, acum când noi tocmai ne-am revenit, Flavia este bine și sănătoasă! Și să fie atenți că toată presa va fi călare pe noi, și că ar fi foarte grav ca ei să afle că noi, în sediul partidului utilizăm diferite substanțe. Ăsta e secretul nostru și nu avem de gând să-l împărtășim nimănui!
M-am întors înapoi la birou un pic iritat, nu-mi ieșea din cap melodia cu ,,Hau – Bau ”, m-am băgat în WC și am tras 3 fumuri ca să-mi revin un pic, că mai aveam un maldăr de dosare de citit și semnat, mă apuca din nou miezul nopți la birou. Am tras vreo 10 fumuri, deja simțeam cum cântă faianța de pe pereți melodia cu „Hau – Bau ”.
M-am dus repede în birou, am căutat pe telefon muzică de meditație ca să îmi dea reset, am băgat și două piracetam că simțeam că mă ia rău de tot, și când într-un final am găsit și i-am dat drumul la muzică, nu știu cum, a intrat peste melodia aleasă de mine, maneaua „Hau – Bau / Ce-ți mai place când îți dau”.
Eram așa de slăbit că n-am mai ajuns la telefon să schimb melodia, care a naibii din cauza setărilor de YouTube pe care le-am făcut, mergea în loop. Și m-a acompaniat melodia în timpul ședinței de meditație, nu vedeam decât membre USR cum dansau pe ritm de manele, și mai intra din când în când și reclama aia cu ,,Votați USR PLUS la alegerile parlamentare”, și iară începea „Hau – Bau”.
Vai ce reverberație mai avea în creierul meu melodia asta, n-am putut să scap de ea nici când m-am apucat de lucru. Ămi imaginez că se auze prin ușa de la birou melodia și probabil cei care treceau pe holuri și-au dat seama că vine de la mine.
După ce că m-au făcut până acum în tot felul de plagiator, mincinos și drogat, acum au ocazia să mă mai facă și manelist. Nici când am ajuns acasă, nici când m-am băgat în pat ca să dorm nu mi-a trecut. Numai ,,Hau – Bau” îmi suna în cap și când am lipit afișele cu partidul, de a trebuit să bag niște downere că nu mai scăpam de ea, începusem să dansez.
Înainte să adorm m-am gândit și la filmarea aia pentru partid, partid care a promis că retrage sprijinul politic pentru cei aleși care nu sunt măcar gay sau bisexuali. Așa că m-am gândit să-i convoc pe colegi mei sâmbăta la primărie, când nu sunt angajați, să-i spun lui Radu Hossu să ne facă niște ,,cuie” tari, și dăm drumul la o filmare pe placul partidului. Și punem în loop melodia aia cu ”Hau – Bau” că merge de minune.
Că acum nu o să ne împiedicăm de niște amănunte. Să nu cumva să trebuiască să trimitem cine știe ce lucruri la un moment dat care să dovedească că suntem de alte orientări religioase, să ne declarăm atei sau cine șie ce. Poate ne vor pune să jurăm cu mâna pe ,,Capitalul” lui Marx.
Că ne dăm noi partid de dreapta dar nu știu cum facem că tot spre stânga o luăm. Mai bag un Xanax să mă liniștesc că a venit week-end-ul și sunt restant rău la capitolul somn.
” Hau – Bau / Ce-ți mai place când îți dau….”. (I.R.)
