Alegerile din Republica Moldova și marea farsă a „democrației selective”
Capitolul I. Rusia – bau-baul universal, Occidentul – „salvatorul democratic”
În ultimii ani, discursul oficial din România și Republica Moldova s-a transformat într-un refren obsedant: Rusia face, Rusia desface, Rusia manipulează, Rusia influențează. Orice problemă, de la economie la migrație, are același vinovat: Rusia.
Dar realitatea e mai simplă și mai incomodă. Toți influențează. România pompează milioane în presă, ONG-uri și infrastructură, cu eticheta „drum european”. Uniunea Europeană finanțează proiecte „civice” care, de fapt, au agendă politică. Statele Unite, prin ambasadă și fundații, dau traininguri pentru „lideri de opinie” și alimentează presă prietenoasă. Ucraina apasă obsesiv pe butonul „pericolului rusesc” pentru a-și justifica amestecul.
Toți manipulează. Diferența e doar în etichete: când o face Occidentul se numește „sprijin democratic”, când o face Rusia se numește „ingerință malignă”. Aceasta nu mai e analiză, e ipocrizie.
Capitolul II. Diaspora: egală în teorie, discriminată în practică
În Republica Moldova, diaspora decide adesea rezultatele alegerilor. În 2021, aproape 260.000 de cetățeni au votat peste hotare. Dintre aceștia, aproximativ 90% se aflau în UE, dar peste 500.000 de moldoveni muncesc și trăiesc în Rusia.
Și acum vine dubla măsură. Pentru Italia, Franța, Germania sau România se deschid zeci de secții de vot – în fiecare oraș mai mare, în fiecare comunitate. Pentru Rusia, o țară cât un continent, se deschid două sau trei secții. În 2021, la Moscova, cozi de mii de oameni au stat ore întregi la frig. Mulți n-au reușit să voteze.
În Sankt Petersburg situația a fost la fel.
Ce înseamnă asta pentru cetățean? Pierderea efectivă a dreptului de vot. Un moldovean din Roma sau Paris votează liber și comod.
Un moldovean din Vladivostok sau Novosibirsk ar trebui să parcurgă mii de kilometri. Aceasta nu e organizare electorală, e sabotaj logistic deliberat.
Și încă o insultă: când diaspora din UE votează, politicienii o laudă – „responsabilă, democratică”.
Când diaspora din Rusia votează, aceeași presă spune că „votează Rusia”, „votează Kremlinul”. Aceeași persoană, același pașaport, dar două etichete opuse. Asta e discriminare curată.
Capitolul III. Guvernarea și monopolul pe adevăr.
Astăzi, în Republica Moldova guvernează un partid care a format majoritate. Și dintr-odată, tot ce spune el devine „adevăr absolut”. Tot ce spune opoziția e „propagandă rusească”. Orice voce critică e catalogată drept „agent străin”.
Dar să definim democrația.
Democrația înseamnă pluralism, acces egal la resurse și respect pentru toate opiniile.
Înseamnă să convingi electoratul prin argumente, nu să reduci opoziția la tăcere prin stigmatizare.
Când opoziția crește, puterea strigă „Rusia manipulează”.
Când puterea câștigă, alegerile sunt „curate și libere”.
Dubla măsură e evidentă. De fapt, puterea are cele mai multe instrumente de manipulare: control asupra instituțiilor, acces la mass-media publică, bani de stat, sprijin diplomatic extern. Și tot ea strigă cel mai tare împotriva „manipulării”.
Ce înseamnă asta pentru cetățean?
Înseamnă că nu mai există competiție reală. Alegerile devin un spectacol regizat, unde scenariul e scris dinainte și doar se caută justificări pentru rezultat.
Capitolul IV. Democrația ca paravan pentru manipulare.
Orice campanie electorală este, prin esență, manipulare. Fiecare tabără încearcă să convingă, să influențeze, să atragă electoratul. Diferența o face cadrul legal și accesul egal.
În Republica Moldova însă, manipularea este monopolizată.
Puterea are voie să manipuleze, opoziția nu. Puterea are voie să primească bani din afară, opoziția nu.
Puterea are voie să sperie populația cu „pericolul rusesc”, opoziția nu are voie nici măcar să vorbească.
Asta nu mai e democrație. Este dictatură cu față zâmbitoare. Este violență politică ascunsă sub cuvântul „reforme”. Este dublă măsură aplicată cu cinism și cruzime.
Ce înseamnă asta pentru cetățean? O farsă. Alegătorul nu mai alege liber, ci este împins într-o direcție prin frică, stigmatizare și lipsa de alternative reale.
Concluzie logica: Democrație pentru unii, dictatură pentru ceilalți
Republica Moldova riscă să devină un teatru de păpuși. Cetățenii nu mai contează, doar cine trage sforile.
Occidentul manipulează sub eticheta „ajutor”. Guvernul manipulează sub eticheta „reforme”.
Rusia e transformată în bau-baul universal.
Diaspora e împărțită în două: diaspora „bună” din Vest și diaspora „rea” din Est.
Asta nu e democrație. Este o mascaradă.
Ce e de făcut?
1. Secții proporționale cu numărul de cetățeni în fiecare țară – nu discriminare între Est și Vest.
2. Observatori independenți în toată diaspora – fără excepții.
3. Acces egal al opoziției la mass-media – nu monopol mediatic.
4. Transparență totală în finanțarea campaniilor – atât pentru ONG-uri, cât și pentru partide.
Dacă aceste reguli simple nu sunt respectate, orice „alegeri libere” în Republica Moldova nu sunt altceva decât o iluzie periculoasă, o democrație de carton.
Autor: Anatol Basarab.
Sursa: facebook.com
