AL.I.CUZA – EMINESCU
INTALNIRE DE GRADUL ZERO!
Sa nu omitem insa ca cel putin doi dintre Regii Romaniei, Carol I si Ferdinand, au insemnat mult in istoria tarii. Nicolae Iorga va ierta cu greu eliminarea domnilor pamanteni: „Mutati la noi, Hohenzollernii de la Rin n-au inteles cu desavarsire aceasta lectie de istorie, care nu se poate prinde decat de cine stie foarte bine, cu multa osteneala, trecutul nostru intreg.” Se referea, desigur, la descaunarea lui Voda Cuza, inmormantat mai intai la Ruginoasa, la… indicatia discreta a lui Carol I, pana sa-si gaseasca odihna vesnica la „Trei Ierarhi”, in fosta capitala a Moldovei.
„Vor trece veacuri si nu va exista roman caruia sa nu-i crape obrazul de rusine de cate ori va rasfoi istoria neamului sau, la pagina 11 februarie”, suna si profetica dojana eminesciana, scrisa de marele poet la multi ani dupa ce, la Dobling, il vizitase, impreuna cu doi colegi de la Universitatea din Viena, pe Domnul Unirii, aflat in exil.
Tinerii au fost foarte bine primiti de Cuza, iar asupra lui Mihai Eminescu, aceasta memorabila intalnire a produs o profunda emotie. Mai tarziu, in articolele sale, poetul nu ocoleste si „gresalele lui Voda Cuza”, atatea putine cate au fost. Dar reformele primului Domn al Principatelor Unite, care au pus bazele modernizarii viitorului Regat, s-au regasit frecvent in analizele politice si economice de exceptie ale Poetului, acea intalnire cu o personalitate de asemenea anvergura a istoriei nationale, marcandu-l evident.
Punand la colt insolenta prusaca a primului Hohenzollern, a subliniat, totusi, apasat ca „orbi am fi si rai romani daca am tagadui meritele lui”. Dar ceea ce i s-a parut de neadmis marelui gazetar Eminescu a fost promovarea in ierarhia sociala, de catre Carol I, a complotistilor ce l-au rasturnat pe Domn, sub comanda lui Dimitrie Lecca, ajuns mai apoi ministru de Razboi.
Tradarea Domnului Unirii, rasplatita odios de Carol I, a deschis astfel o noua pista coruptiei morale la noi si va fi condamnata la fel de profetic de Mihai Eminescu: „Sa se tina bine minte ca Voda Cuza a iertat prin viu grai si in scris tuturor, absolut tuturor, numai colonelului Lecca si altor catorva, nu! Nu pentru el personal, ci pentru pata pe care acesta a pus-o pentru vecii vecilor pe steagul tarii. E unicul caz in istoria romanilor. Au cazut domni prin rebeliunea fatisa a poporului sau a armatei, au cazut prin amicii lor fatarnici; nici un domn roman, dar absolut nici ?unul, n- a cazut prin tradarea sefului strajei domnesti!”
