Agricultura la noi si sprijinul acordat ei

Agricultura la noi si sprijinul acordat ei

0 85

Ne ducem prin magazine alimentare si piete sa cautam de-ale mancarii si constatam, inafara preturilor tot mai piperate, invazia produselor de import prin rafturi si pe tarabe, chestii frumusele, dar cam fara gust si pasibile de a ne dauna sanatatii prin nenumaratele adaosuri si fortari artificiale ca sa arate gigea si sa placa limbii.
Dar multi dintre noi ne incapatanam sa cautam produse ale agriculturii noastre, candva granarul Europei, care, chiar cu oarece adaosuri, sunt totusi mai gustoase si mai sanatoase. Si constatam ca este tot mai greu de gasit asa ceva, iar numarul adevaratilor producatori autohtoni in continua scadere. Oare de ce, cand guvernantii, actuali sau fosti, trambiteaza ca se dau de ceasul mortii ca sa sprijine agricultura romaneasca, dar nu sunt intelesi?
In primul rand nu sunt intelesi – si aici ma refer mai ales la micii producatori, cu cele cateva hectare ale lor si cu pastrarea traditiilor in cultivare – pentru ca tot sistemul de acordare al subventiilor este atat de intortochiat si cu sensuri giratorii in care nu se stie cine are prioritate, incat bietul taran care a mai ramas la plug prefera sa renunte si sa-si vada de treburile curente pe camp in loc sa piarda vremea pe la diferite ghisee care sa-i dea hartoagele necesare – si nu sunt putine – care sa-i asigure bruma de subventie, el socotind pe degete, cu intelepciunea sa de talpa a tarii, ca mai mult pierde pana sa vada in mana subventia decat daca-si vede de treaba. In acest sens o parte din vina o poarta si autoritatile locale de pe la sate, care ele insile habar nu au despre ce si cum este vorba si nu stiu sa-i indrume pe cei indreptatiti, ca sa nu bata drumurile degeaba. Si astfel taranul producator isi restrange tot mai mult activitatea sau ajunge sa recurga la lesnicioasele metode de fortare a culturilor, asa cum se procedeaza in „lumea civilizata”, renuntand la produsele si metodele ecologice, cunoscute din batrani.
In al doilea rand este vorba de o discriminare crasa intre subventiile acordate agriculturii in Romania si cele acordate in occidentul Uniunii Europene. Ca exemplu poate fi dat un fermier francez, care primeste 300 euro/ha, fata de doar 97 euro/ha cat primeste unul roman.
In acest sens, Stefan Nicolae, presedintele Agrostar, da vina pe autoritatile noastre, care au negociat prost problema subventiilor, caci un fermier de-al nostru primeste cam abia 8% din ajutorul/subventia acordata unui fermier european, fiind astfel cea mai mica din Uniune.
De aceea Agrostar a hotarat sa protesteze, in noiembrie a.c., la Bruxelles, cu scopul de a trage un semnal de alarma. Actiunea nu este rea, chiar daca nu va da rezultate imediate, dar este bine sa se stie in Europa ca romanii, chiar primiti in UE cam ca a cincea roata la caruta, nu sunt chiar ultimii fraieri si doar de tras de urechi la nervi cand soarele apune pe invers in Atlantic.
In legatura cu protestul, Stefan Nicolae afirma ca la el vor participa circa 1.000 de fermieri romani, ca sa se auda clar despre ce este vorba.
Iar daca europarlamentarii nostri ar fi mai activi prin sedinte si comisii si nu ar aplica si la Bruxelles traditia parlamentului roman, poate ca lucrurile se vor indrepta spre calea cea buna si normala, ca de aceea cotizam la pusculita coanei Europa.

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.