ADRIAN NASTASE versus MARK GITENSTEIN !

ADRIAN NASTASE versus MARK GITENSTEIN !

0 90
Mark Gitenstein, ultimu ambasador american, a fost desemnat de preÅŸedintele Obama, la 11 iunie 2009 ÅŸi ÅŸi-a prezentat scrisorile de acreditare la 2 septembrie 2009. Gitenstein are formaÅ£ie juridică, a fost partener într-o firmă de avocatură ÅŸi a făcut parte din grupul consultativ al preÅŸedintelui Obama.
Dupa alegerile prezidenÅ£iale din SUA, din 2008, el a fost propus să conducă Oficiul de Politici Juridice din Ministerul JustiÅ£iei, dar propunerea respectivă a fost respinsă din cauza "activităţii sale intense de lobbyist înregistrat la Camera de ComerÅ£ a SUA". Ulterior, a fost desemnat să vină, ca ambasador numit politic, în România, în condiÅ£iile în care lucrase, o perioadă de timp cu vice-preÅŸedintele Joe Biden. In opinia mea , subliniaza fostul premier Adrian Nastase , ambasadorul Gitenstein a avut – în mandatul său – o atitudine subiectivă în ceea ce priveÅŸte relaÅ£ia cu partidele politice ÅŸi liderii politici din România. Nu cred că a ajutat la consolidarea relaÅ£iilor dintre poporul român ÅŸi poporul american.
Sunt convins că sondajele de opinie vor arăta acest lucru, în condiÅ£iile în care atitudinea SUA faţă de situaÅ£ia din România a fost influenÅ£ată de mesajele trimise de ambasada de la BucureÅŸti. Probabil că la Departamentul de Stat, la acest final de mandat al ambasadorului Gitenstein, acest aspect este cunoscut. Nerespectând uzanÅ£e diplomatice minimale, acÅ£ionând partizan, înconjurându-se de persoane cunoscute pentru opiniile lor radicale – cum este "expertul anti-corupÅ£ie" Laura Stefan, din grupul fostului ministru Monica Macovei – pe aceasta din urmă considerând-o… mentorul său în materie juridică – evident că ambasadorul Gitenstein ÅŸi-a îndepărtat o bună parte din simpatia populaÅ£iei româneÅŸti, în mod sigur pe acea a celor 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Redau, pe larg, o Scrisoare deschisă pe care i-am trimis-o ambasadorului Gitenstein, la 19 septembrie 2010, ÅŸi din care reiese indirect, superficialitatea abordărilor sale, destinate să facă placere prietenilor săi politici din România: "Domnule ambasador, Am citit cu surprindere declaraÅ£ia publică pe care aÅ£i făcut-o cu privire la istoria recentă a României, atunci când aÅ£i afirmat că, în Å£ara noastră, "mai nimic nu s-a schimbat în primii cel puÅ£in zece ani” după RevoluÅ£ia din decembrie 1989. Nu cunosc motivele reale pentru care aÅ£i formulat o asemenea apreciere, nici documentarea pe care ea se întemeiază ÅŸi nici experienÅ£a de care dispuneÅ£i în materie de diplomaÅ£ie ori relaÅ£ii internaÅ£ionale. Vă încredinÅ£ez, însă – pe baza experienÅ£ei pe care o am – că, pentru practica diplomatică, este cel puÅ£in inedită, dacă nu chiar hazardată, situaÅ£ia în care un ambasador se încumetă să simplifice ÅŸi să rezume într-o singură frază ceea ce Å£ara în care este acreditat a realizat timp de zece ani, mai ales într-o perioadă foarte convulsionată a istoriei sale recente.MenÅ£ionez că, în perioada respectivă, am ocupat mai multe funcÅ£ii în statul român, fiind ministru de externe, apoi preÅŸedinte al Camerei DeputaÅ£ilor ÅŸi lider al unuia dintre cele mai mari partide din România.
Această experienţă politică nemijlocită în instituÅ£ii înalte ale statului român îmi dă dreptul să vă asigur că aprecierea Dumneavoastră asupra acelei perioade este foarte departe de realitate. Cu îngăduinÅ£a Dvs. ÅŸi spre corecta informare, îndeosebi a cititorilor mai tineri, asupra acelei perioade, prezint mai jos câteva lucruri semnificative care au marcat viaÅ£a social-politică a României din istoria primilor zece ani de după RevoluÅ£ia din 1989, practic, din ultimul deceniu al secolului trecut. Sunt evenimente ÅŸi mutaÅ£ii majore ale tranziÅ£iei României spre democraÅ£ie, proces complex, de mare notorietate, bine cunoscut de unii dintre politicienii ţării Dvs. ÅŸi în care am beneficiat, nu o dată, de asistenÅ£a, susÅ£inerea ÅŸi sprijinul partenerilor noÅŸtri externi din lumea democratică, inclusiv, sau mai ales, din partea Statelor Unite. Faptul sintetic cel mai semnificativ al acelei perioade este acela că, în pofida contextului deosebit de dificil – sub aspect politic, economic, social, internaÅ£ional – România a continuat să se manifeste ca un susÅ£inător consecvent al opÅ£iunilor strategice pe care Statele Unite le-au avut cu privire la Europa de Est, atât înainte cât ÅŸi după 1989. Am dorit mereu nu doar stabilitate în regiune, dar ÅŸi democratizarea ei, desi, de multe ori, am fost nevoiÅ£i să acÅ£ionăm pe cont propriu. Si datorita preferintelor, in special ale unora dintre puterile occidentale, pentru tarile Grupului Visegrad. RevoluÅ£ia din decembrie 1989 a deschis calea realizării în Å£ară, încă din"primii cel puÅ£in zece ani”, cum afirmati Dvs., a multora dintre aspiraÅ£iile legitime ale poporului român. Mentionez doar cateva dintre ele : 1. Desfăşurarea de alegeri libere începând cu anul 1990, continuate in 1992, in 1996 – cand a venit la putere (in primii sapte ani dupa Revolutie!) domnul Emil Constantinescu – pe care l-ati evocat si pe care il pretuiesc, in egala masura. Aceste alegeri au fost instituite prin lege ÅŸi organizate la toate nivelurile (alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri prezidenÅ£iale). 2. Instituirea pluralismului politic ÅŸi adoptarea unui sistem politic democratic – radical schimbat faţă de cel anterior -, astfel încât mai multe partide au avut ÅŸansa de a intra în Parlament, pe baza unui mecanism de largă reprezentare proporÅ£ională. 3. Adoptarea ConstituÅ£iei din 1991, care a consfinÅ£it sistemul democratic de putere în România, a instituit separaÅ£ia puterilor, a garantat drepturi ÅŸi libertăţi. Această ConstituÅ£ie a rămas în vigoare, cu mici modificări, până în prezent. 4. Crearea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, ca tribunal constituÅ£ional separat, după model francez. 5. Crearea Parlamentului bicameral, precum ÅŸi adaptarea regulilor parlamentarismului occidental, prin proiecte realizate consensual de reprezentanÅ£ii tuturor partidelor politice, intre care Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Ion Diaconescu, Radu Campeanu, Mircea Ionescu-Quintus si multi altii. 6. Instituirea drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţeneÅŸti, inclusiv dreptul la liberă exprimare, care a permis dezvoltarea, graduala, a presei libere ÅŸi înfiinÅ£area de structuri media independente. 7. InfiinÅ£area de instituÅ£ii ÅŸi susÅ£inerea de organizaÅ£ii non-guvernamentale de protejare a drepturilor omului.Dezvoltarea impresionantă a societăţii civile. 8. AlternanÅ£a paÅŸnică ÅŸi democratică la guvernare – chiar din primii zece ani de la Revolutie -, fapt care a consolidat, încă din acei ani, modelul democratic la care am aderat. 9. Legi prin care s-a început retrocedarea proprietăţilor deÅ£inute de cetăţenii români înainte de perioada comunistă (peste 80% din suprafaÅ£a arabilă a României a fost retrocedată către 5,5 milioane de oameni). 10. Inceperea procesului de privatizare a unor structuri economice, imediat după 1991, cu mari progrese începând cu 1995. 11. PaÅŸi mari spre liberalizarea economică ÅŸi spre economia de piaţă.Acordarea, chiar de către SUA, a statutului de economie funcÅ£ională de piaţă. 12. Inceperea descentralizării politice ÅŸi administrative. 13. Acordarea de drepturi politice ÅŸi culturale minorităţilor, inclusiv dreptul acaestora, consfinÅ£it prin ConstituÅ£ie, de a avea o reprezentare în Parlament. 14. Normalizarea relaÅ£iilor interetnice, în ciuda provocărilor ÅŸi a contextului regional dificil. 15. Incheierea unui tratat de bază între România ÅŸi Ungaria, care a dus la un cadru pozitiv pentru relaÅ£ia de vecinătate. 16. Dezvoltarea societăţii civile, inclusiv cu ajutorul legislativ al statului (în 1996, anul în care s-a produs prima alternanţă la guvernare, de pildă, erau deja înscrise peste 10.000 de organizaÅ£ii non-guvernamentale). 17. Edificarea instituÅ£ională ÅŸi legislativă a statului de drept, nu doar printr-o nouă ConstituÅ£ie, dar ÅŸi prin legi organice care au pus bazele reformei justiÅ£iei. 18. Refundamentarea legislativă ÅŸi instituÅ£ională a administraÅ£iei publice, care a adus o cu totul abordare a problemelor serviciului public moÅŸtenite din perioada comunistă. 19. Lărgirea colaborării instituÅ£ionale cu diferiÅ£i factori internaÅ£ionali pentru pregătirea parlamentarilor ÅŸi pentru asigurarea transparenÅ£ei ÅŸi responsabilităţii în actul de legiferare. 20. Instituirea controlului civil asupra armatei, a controlul parlamentar asupra serviciilor secrete ÅŸi demilitarizarea treptată a acestora. 21. Aderarea la Consiliul Europei ÅŸi alăturarea la Parteneriatul pentru Pace, în 1993. 22. Asumarea deschisă a aderării la UE ÅŸi NATO ca obiective naÅ£ionale.România a fost prima Å£ară fostă comunistă care a adresat o invitaÅ£ie oficială fostului secretar general al NATO, Manfred Worner, care a vizitat Å£ara noastră încă din 1990. 23. Modernizarea armatei ÅŸi punerea sa sub conducere civilă. 24. Realizarea unui parteneriat cu Statele Unite, ca parte marcantă a politicii de integrare euro-atlatică a noului regim de la BucureÅŸti, parteneriat care s-a bazat inclusiv pe obÅ£inerea clauzei naÅ£iunii celei mai favorizate de către România. O excelenta cooperare in domeniul militar. 25. SusÅ£inerea poziÅ£iei americane în ceea ce priveÅŸte Irakul, în 1990 (când, la conducerea Consiliului de Securitate al ONU, România a susÅ£inut adoptarea RezoluÅ£iei 665 privind aplicarea de sancÅ£iuni Irakului pentru invadarea Kuweitului). Eram ministru de externe pe atunci si pot sa depun marturie in acest sens. Probabil ca o pot face si fostul secretar de stat, James Baker, dar si multi alti lideri sau diplomati americani. 26. Condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, de către Parlamentul României, încă din iunie 1991. 27. IndependenÅ£a Băncii NaÅ£ionale, precum ÅŸi scoaterea din zona guvernamentală a controlului monedei naÅ£ionale. Evident, lista exemplelor poate să continue. De altfel, în ultimii 20 de ani – inclusiv în cei zece ani la care faceÅ£i referire – în capitala României au fost, în misiune diplomatică, mai mulÅ£i ambasadori ai SUA, personalităţi remarcabile, care au avut prilejul să cunoască, să susÅ£ină ori să încurajeze multe dintre transformările esenÅ£iale ale ţării noastre pe calea democraÅ£iei ÅŸi economiei de piaţă. Un recomandabil ÅŸi firesc schimb de opinii cu domniile lor ar fi cu siguranţă în măsură să completeze ÅŸi să nuanÅ£eze tabloul propriilor Dvs. percepÅ£ii despre o perioadă de referinţă din istoria recentă a romanilor. In ceea ce mă priveÅŸte, vă mărturisesc convingerea că, printr-un dialog deschis, prin respect reciproc ÅŸi prin mai multă comunicare cu bună credinţă, vom putea să colaborăm ÅŸi mai susÅ£inut, astfel încât ritmul modernizării României să fie mult mai intens decât în prezent, iar valorile fundamentale ale democraÅ£iei, drepturile ÅŸi libertăţile cetăţeneÅŸti – cucerite cu sacrificii chiar în acel prim deceniu post-revoluÅ£ionar – să fie pe deplin protejate în faÅ£a oricăror agresiuni sau ingerinÅ£e de ordin politic. De aceea, am încredere că evaluările Dvs. asupra situaÅ£iei din România vor aprofunda nu numai realitatea trecută, a transformărilor, cumulative în timp, produse în societatea românească încă din primele zile de după RevoluÅ£ie, ci ÅŸi riscurile actuale de derapaj al ţării noastre de la parcursul democratic realizat în ultimele două decenii. Cunoscând speranÅ£ele de bine cu care poporul român a privit dintotdeauna în istorie spre America – înaintaÅŸii Dvs. fiind printre cei care au avut ÅŸi ÅŸansa de a ajunge pe acel pământ al făgăduinÅ£ei la care visau mulÅ£i români – vă încredinÅ£ez că vocea Dvs. are influenţă ÅŸi este urmărită de compatrioÅ£ii mei cu mult mai multă încredere, sensibilitate ÅŸi atenÅ£ie decât puteÅ£i bănui.De aceea, consider că, de pildă, o luare de poziÅ£ie din partea Dvs., cu privire la nevoia respectării democraÅ£iei ÅŸi a statului de drept, a libertăţilor ÅŸi drepturilor cetăţeneÅŸti, indiferent cât de mare ar fi privaÅ£iunile crizei economice din România, ar fi salutată de toÅ£i compatrioÅ£ii mei ÅŸi de toate forÅ£ele politice democratice. CunoaÅŸteÅ£i foarte bine că, în prezent, manifestările crizei economice ÅŸi financiare constituie pentru actuala conducere politică a statului pretextul unor abuzuri fără precedent, al unor abateri de la normele ÅŸi standardele democratice, al încălcării unor drepturi ÅŸi libertăţi cetăţeneÅŸti, care au mers până la invocarea siguranÅ£ei naÅ£ionale ca "motiv” pentru adoptarea unor măsuri anti-sociale abuzive. Avem încă o democraÅ£ie fragilă dar România contează, în continuare, pe sprijinul partenerilor săi pentru a veghea la respectarea ConstituÅ£iei, a legilor ÅŸi principiilor democratice.Este domeniul în care vă asigur că toÅ£i românii aÅŸteaptă cu multă încredere, oricând, luări de poziÅ£ie, oricât de ferme, din partea Dvs. " Nu voi comenta toate declaraÅ£iile sale publice legate de felul în care ar trebui să funcÅ£ioneze autorităţile din România, sau de cine ar trebui să fie numit în anumite funcÅ£ii publice – la Parchetul General sau la DNA.Oare ÅŸi-ar fi putut permite ambasadorul român la Washington să propună cine să vină în locul fostului procuror general al SUA, John Ashcroft? Nu cred. Ambasadorul SUA declarase, într-o emisiune televizată, că ar fi greu de găsit o persoană mai potrivită decât ÅŸeful DNA, Daniel Morar, pentru funcÅ£ia de procuror general al României. "Nu am discutat acest subiect cu noul ministru al justiÅ£iei. Dar voi discuta. Nu ÅŸtiu dacă Daniel Morar va fi numit procuror general. Indiferent cine va fi numit, integritatea si credibilitatea acelei persoane trebuie să nu poată fi pusă la îndoială. Cred că Daniel Morar este un astfel de om, dar dacă nu va fi el cel numit, persoana numită, trebuie să aibă calităţile sale sau chiar mai multe, dacă există o astfel de persoană. Cred că ar fi greu de găsit o persoană mai potrivită, dar trebuie să existe consens că acea persoană e la fel de bună ca Daniel Morar. Mi se pare o sarcină grea, dar va fi la fel de greu pentru oricine este numit, fiind că va fi comparat imediat cu Laura KoveÅŸi ÅŸi cu Daniel Morar", a declarat el la TVR Info, In opinia mea, atitudinea ambasadorului SUA în privinÅ£a DNA a încălcat articolul 41 din ConvenÅ£ia de la Viena, fiind ÅŸi o chestiune de demnitate a autorităţilor suverane din România. Pentru a justifica afirmaÅ£iile domnului Gitenstein, Monica Macovei a afirmat că "Departamentul de Stat a investit în DNA". Ce se poate întelege din aceste lucruri? Intr-un comentariu, la The Money Chanel spuneam că am recitit cu atenÅ£ie ConvenÅ£ia de la Viena referitoare la relaÅ£iile diplomatice, ÅŸi că mi se pare că, la un moment dat, ar trebui cineva să-i spună domnului ambasador că nu poÅ£i să mergi în public să faci anumite afirmaÅ£ii. (…) Nu poÅ£i să mergi la Guvern să transmiÅ£i niÅŸte lucruri, poÅ£i eventual să ceri o audienţă. Sunt niÅŸte lucruri pe care noi le acceptăm cu o uÅŸurinţă extraordinară. Cred că Departamentul de Stat are nenumărate alte priorităţi ÅŸi nu cred că sunt foarte atenÅ£i la ceea ce se întâmplă aici. Această atitudine face rău percepÅ£iei românilor în legătură cu ceea ce se întâmplă în relaÅ£iile bilaterale. Există niÅŸte reguli foarte clare. Am fost ministru de externe, am fost, de-a lungul timpului, prim-ministru, preÅŸedinte de Cameră, nu-mi aduc aminte că astfel de lucruri să se fi întâmplat. Veneau uneori ambasadorii străini la mine ÅŸi îmi spuneau, într-o notă confidenÅ£ială, "Mă deranjează chestiunea asta", dar niciodată nu s-a întâmplat anunÅ£area publică de către un ambasador a unei opÅ£iuni pentru numirea unei persoane într-o funcÅ£ie publică din România. Conform articolului 41 al ConvenÅ£iei de la Viena, diplomaÅ£ii au datoria de a respecta legile ÅŸi regulile statului acreditat, iar toate problemele oficiale tratate cu statul acreditat trebuie să fie tratate cu Ministerul de Externe al statului acreditat sau prin intermediul său. Cu alte cuvinte, în momentul în care Guvernul American ar avea un anumit punct de vedere, ambasadorul cere o audienţă, fie la ministrul de externe fie la Guvern. Punct. Celebrul George Friedman scria, în 2009, în cartea sa "Următorii 100 de ani", că perioada europeană s-a încheiat ÅŸi a început perioada nord-americană ("The North American Age has begun") care vor domina lumea în următorii 100 de ani. "A studia secolul 21 înseamnă să studiezi Statele Unite", mai adăuga el. Dar precizează Friedman asta nu înseamnă, în mod necesar, că SUA reprezintă un regim just sau moral … Nu cred că asta e problema. Pentru relaÅ£iile bilaterale româno-americane, dincolo de interesele (strategice) va conta, între altele, că, la BucureÅŸti ÅŸi la Washington, comunicarea să fie realizată prin "honest broker".
 

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.