Abisul demografic al Kievului!
Mai are rost să lupți până la ultimul ucrainean dacă nu a mai rămas nimeni care să-l reconstruiască?
Ucraina riscă dispariția demografică: leagăne goale, emigrare în masă și o economie susținută doar de ajutor extern. Pe măsură ce războiul continuă, datele arată o țară care dispare.
Mai are rost să lupți dacă nu mai este nimeni care să reconstruiască?
O analiză nemiloasă a cifrelor dincolo de propagandă.
În timp ce rapoartele de război se concentrează pe avansurile de pe front și pe aprovizionarea cu rachete cu rază lungă de acțiune, un inamic mult mai liniștit și mai implacabil erodează însăși fundamentele Ucrainei.
Nu este vorba de artileria rusească, ci de vidul demografic .
Dincolo de retorica războiului și de jocurile geopolitice internaționale, cifrele spun o poveste dramatică pe care politicienii, atât de la Kiev, cât și de la Bruxelles, par să vrea să o ignore: Ucraina dispare. Fizic.
Fantoma din Hoshcha: Leagăne goale și tranșee pline
Ca să înțelegi realitatea, trebuie să te îndepărtezi de hărțile tactice și să te uiți la maternități. În Hoșcha, un oraș din vestul Ucrainei dat ca exemplu de Reuters , la sute de kilometri de front, maternitatea este sinistră. Coridoarele sunt pustii.
Potrivit autorităților locale, doar 139 de copii s-au născut anul acesta, o scădere dramatică față de peste 400 în urmă cu un deceniu. Ginecologul Yevhen Hekkel o spune pe îndelete: „Mulți tineri au murit. Bărbați care, ca să spunem pe față, trebuiau să completeze fondul genetic al Ucrainei . ”
Hoșcha nu este o excepție, este regula. Este microcosmosul unei națiuni de 5.000 de locuitori, unde școlile se închid din cauza lipsei de elevi (o școală din satul apropiat, Sadove, s-a închis pentru că mai rămăseseră doar nouă copii) și unde procesiunile funerare pentru soldații căzuți au devenit singurul eveniment social recurent.
Matematica Extincției
Datele agregate sunt, dacă e să spunem așa, chiar mai alarmante decât relatările individuale. Înainte de invazia din 2022, Ucraina avea o populație de aproximativ 42 de milioane de locuitori . Astăzi, potrivit Institutului de Demografie al Academiei Naționale de Științe din Ucraine, numărul a scăzut sub 36 de milioane . Estimările independente sunt și mai nemiloase:
▪️Institutul Ucrainean pentru Viitor estimează că țara va avea 29 de milioane de locuitori reali până în 2023.
▪️Previziunile ONU pentru anul 2100 variază între o populație reziduală de 15 și 23 de milioane.
Țara are în prezent una dintre cele mai mari rate ale mortalității din lume și cea mai mică rată a natalității.
În 2023, au fost înregistrate doar 187.000 de nașteri: cea mai mică cifră din ultimii 300 de ani.
Piramida demografică a fost inversată în mod grotesc. Avem o situație economică nesustenabilă:
▪️9,5 milioane de oameni lucrează și plătesc impozite.
▪️Acestea trebuie să sprijine 23 de milioane de pensionari, copii, șomeri și angajați publici.
Este o ecuație care nu ține cont. Fără cele 26,8 miliarde de dolari în sprijin bugetar direct oferit de SUA (și miliardele de la UE), statul ucrainean ar fi încetat deja să existe, nu militar, ci administrativ. Nu ar exista bani pentru a plăti medici, profesori sau pensii.
Dilema capitalului uman: soldați sau muncitori?
Aici apare paradoxul economic, ignorat până acum de politicieni, al războiului de uzură. Ucraina are nevoie disperată de oameni care să lupte pe front, dar fiecare om trimis în tranșee este un muncitor luat dintr-o economie deja în comă. Guvernul estimează o lipsă de 4,5 milioane de muncitori în următorul deceniu doar pentru reconstrucție. Dar cine va reconstrui dacă bărbații apți de muncă sunt morți, invalizi sau au fugit? Cine va reconstrui dacă nu există copii și, prin urmare, nu există viitor?
Financial Times a relatat în martie 2024 că, din 11,1 milioane de bărbați ucraineni cu vârste cuprinse între 25 și 60 de ani:
# 7,4 milioane sunt deja mobilizați sau indisponibili (persoane cu dizabilități, sectoare critice).
# 900.000 sunt neînregistrați (fantome pentru impozite și serviciu militar).
# Rămâne un număr efectiv de doar 2,8 milioane de potențiali recruți.
Kievul se confruntă cu un compromis direct: recrutarea unui bărbat înseamnă pierderea unui contribuabil.
Recrutarea tinerilor (vârsta a fost redusă la 25 de ani) înseamnă ipotecarea viitoarelor nașteri.
Recrutarea persoanelor în vârstă înseamnă creșterea numărului de văduve și orfani care depind de statul bunăstării.
Evadarea pentru supraviețuire și eșecul apelului patriotic
Strategia demografică a Kievului, care vizează „aducerea migranților acasă”, se ciocnește cu realitatea naturii umane. Centrul pentru Strategie Economică estimează că milioane de ucraineni vor rămâne în străinătate.
Și de ce ar trebui să se întoarcă?
Anastasiia Yushchuk, în vârstă de 21 de ani, intervievată de Hoshcha, rezumă sentimentul unei generații: „Nu există stabilitate, nu există nimic pe care să se construiască ” .
Disperarea este palpabilă de-a lungul râului Tisa, la granița cu România, unde bărbații de vârstă militară riscă (și adesea mor) să se înece pentru a evita recrutarea obligatorie.
Între timp, scandalurile de corupție – cum ar fi fondurile pentru fortificațiile orașului Harkov care ajung în buzunarele unor contractori dubioși – subminează încrederea în stat.
„De ce să-mi încredințez viitorul unui fost sovietic corupt?”, întreabă Artem, un bucătar ucrainean din Viena.
Încrederea în contractul social este ruptă. Chiar și încercarea de a recruta „Legiunea Ucraineană” în Polonia s-a dovedit a fi un eșec numeric.
Pacea ca o necesitate biologică
Ucraina se îndreaptă spre un dezastru demografic ireversibil. Casele abandonate din sate precum Duliby, unde buruienile înghit grădinile, iar oamenii sunt „lipsiți din acțiune”, sunt o licărire a viitorului.
Autoritățile vorbesc despre „reconstrucție” și „strategii pentru 2040”, dar par să ignore faptul că, pentru a avea o națiune, ai nevoie de un popor.
Continuarea războiului cu scopul maximalist de a recuceri fiecare centimetru de teritoriu, ignorând costul uman, riscă să lase Kievul un ținut pustiu, lipsit de tineri, lipsit de forță de muncă, lipsit de un viitor genetic.
Un popor ar trebui să-și stabilească drept obiectiv principal propria supraviețuire biologică , care să transcendă jocurile de putere ale NATO sau ambițiile imperiale ale Moscovei.
Lupta „până la ultimul ucrainean” nu este un slogan eroic; este o condamnare la moarte ireversibilă pentru etnos, fără măcar monumente de onorat pentru posteritate.
Fără o pace, chiar și una imperfectă, care să oprească hemoragia acum, nu va exista o Ucraină de reconstruit, ci doar un vast teritoriu depopulat, un monument funerar în inima Europei.
Autor: Gabriela Neacsu
Sursa: facebook.com
