A treia zi de Pasti
Astazi este a treia zi de Pasti. Pastile marcheaza evenimentul fundamental al crestinismului, Invierea lui Isus Cristos, ce a fost in a treia zi dupa rastignirea Sa din Vinerea Mare. Data de inceput a Pastilor marcheaza inceputul anului ecleziastic crestin (exista unele culte crestine care nu sarbatoresc Pastile) si este o sarbatoare religioasa variabila – care nu incepe la o data fixa – insa care incepe obligatoriu intr-o duminica: Ziua Domnului.
Pastile sunt in ortodoxie „sarbatoarea sarbatorilor†si incheie Postul de 40 zile (cel mai lung si mai aspru din cele 4 Posturi de durata ale ortodoxiei – celelalte 3 fiind Postul Nasterii Domnului, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Postul Adormirii Maicii Domnului).
Dupa scoaterea in Vinerea Mare din altarul bisericii a epitafului (broderie liturgica cu scena plangerii lui Isus Cristos de catre cei apropiati), pana duminica dimineata – de ziua Invierii – nu se trag clopotele, ci se bate toaca.
Curatenia de Pasti coincide cu instalarea anotimpului reinvierii naturii, evidentiind nevoia credinciosilor de a pune totul in ordine in case / de a se elibera de lucrurile inutile, asteptand primavara ca un semn de purificare, reprezentand o forma de revizuire a vietii – in urma solicitarii din timpul postului.
Pastile sunt o explozie de bucurie, care perpetueaza explozia de bucurie a ucenicilor care au vazut pe Fiul Domnului inviat; de aceea, credinciosii se saluta cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o alta bucurie: „Cristos a inviat!†„Adevarat a inviat!†– pana la Inaltarea Lui, 50 de zile dupa.
Insasi existenta crestinismului are la baza invierea lui Cristos. Ne amintim ce spunea sfantul Paul corintenilor atunci cand le vorbea despre invierea mortilor: “daca Cristos n-a inviat, zadarnica este predica noastra, zadarnica este si credinta voastra, in realitate, insa Cristos a inviat din morti, fiind primul care a inviat†(1Cor 15,14-20).
Sfantul Augustin, in Confesiunile sale, vorbeste despre convertirea sa in imagini deosebit de semnificative: “Te cautam Doamne in afara mea, in bogatiile si placerile lumii, dar Tu erai in mine si eu nu stiam, acum te-am gasit si nu vreau sa ma mai despart niciodata de Tine†(Confessiones, X, 20).
„Crestinismul fara invierea lui Cristos, ar fi acelasi lucru: o excursie minunata pe “marea vietiiâ€, insa la sfarsit va fi gluma cea proasta a agoniei si a mortii. Cristos este singurul care ne poate arunca scara de salvare, care ne va putea ajuta sa invingem agonia si moartea. Invierea lui Cristos a aruncat o punte, o scara intre cer si pamant, intre Dumnezeu si oameni. De aceea este necesar sa pasim cu mult curaj pe aceasta punte, pentru ca murind impreuna cu Cristos pentru pacat, sa si inviem impreuna cu el la o noua viata.†– Iacob Stolnicu, Predici
